Ani întregi a strâns fiecare euro pentru copilul ei, convinsă că, la întoarcere, va avea măcar un colț în casa ridicată cu sacrificiile sale. Când boala a obligat-o să se întoarcă din Italia însă, femeia nu a mai fost primită sub acoperișul pentru care muncise.
Povestea Mariei este relatată de Silvia Cipovenco pe Facebook, care arată cum aceasta a plecat la muncă în Italia după ce fiul ei a ajuns student, în urma unei vieți descrise ca fiind marcată de lipsuri și de violențele soțului. Anii de străinătate au însemnat pentru ea muncă, economii și sacrificii făcute pentru băiatul pe care voia să-l ajute să aibă un trai mai bun.
Din banii trimiși acasă i-a fost plătită chiria și contractul în perioada studiilor, apoi nunta, iar mai târziu au fost cumpărate o mașină și o casă spațioasă la Chișinău, cu curte amenajată, garaj și gard. În același timp, femeia îi trimitea aproape tot ce câștiga și încerca să-i răsfețe și pe cei doi nepoți cu daruri, ca o formă de compensație pentru anii în care nu putuse să-i ofere fiului mai mult.
Totul s-a schimbat după diagnosticul de cancer. După aproape doi ani de tratamente, Maria s-a întors acasă cu gândul că va putea locui în spațiul despre care discutase anterior cu fiul ei. În postare este redată însă discuția în urma căreia a aflat că nu mai era așteptată acolo:
– Da’ ce, în acești ani chiar n-ai cumpărat nimic pentru tine? Credeam că glumești.
– Nu, dragul mamei. Toți banii i-am trimis ție. Și parcă am vorbit… Am zis – în camera ceea după casă.
– Ei, nu, mamă, nu! Liza a făcut acolo ca o bucătărie de vară. Dar tu serios? Vrei să spui că n-ai bani chiar nici pentru o cameră în cămin? Măcar un sarai în altă parte.
– N-am. Nu-mi lăsam nici 1 euro. Și nici nu primeam milioane. N-am știut că așa se va întâmpla. Speram să mai lucrez…
– Și cum te gândești să trăiești?
Sfârșitul ei a sosit în casa unei prietene din copilărie, cea care a primit-o și a îngrijit-o până la capăt. Femeia a murit fără să-i mai ceară nimic fiului pentru care, ani la rând, avusese grijă de bătrâni în Italia și își sacrificase propriul trai.
Povestea prezentată de Silvia Cipovenco devine astfel o mărturie dureroasă despre prețul plătit de multe mame plecate la muncă în străinătate: dorul, anii de lipsă și, uneori, nerecunoștința întâlnită chiar în familia pentru care au renunțat la tot.
