Badantă care a muncit ani de zile în Italia ca să-și ajute fiul, s-a întors bolnavă și nu a mai fost primită în casa ridicată chiar din banii ei

O mamă care a muncit ani la rând în Italia pentru a-și sprijini copilul s-a întors bolnavă, fără bani și fără loc în casa ridicată din banii trimiși acasă. În cele din urmă, femeia a fost îngrijită de o prietenă din copilărie și a murit fără să mai ceară nimic de la fiul pentru care se sacrificase.

Potrivit unei postări publicate de Silvia Cipovenco pe Facebook, femeia, numită Maria în relatare, a plecat la muncă în Italia după ce fiul ei a devenit student. Din cele relatate în postare reiese că ea ar fi dus înainte o viață foarte grea alături de un soț violent, care o umilea și o agresa, iar ani întregi a suportat abuzuri înainte să aleagă drumul străinătății.

În anii petrecuți departe de casă, Maria și-a trimis aproape toți banii fiului. I-a plătit contractul și chiria în timpul studiilor, i-a făcut nunta și, treptat, a contribuit la cumpărarea unei mașini și la ridicarea unei case încăpătoare la Chișinău, cu curte amenajată, garaj și gard, astfel încât familia acestuia să aibă condiții bune de trai. Relatarea arată că femeia făcea economii pentru toți cei de acasă și îi răsfăța pe cei doi nepoți cu daruri, încercând astfel să compenseze lipsurile din anii în care nu putuse să-i ofere fiului mai mult.

Planurile ei s-au prăbușit însă când a fost diagnosticată cu cancer. După aproximativ doi ani de tratamente, a decis să revină acasă, cu speranța că va putea rămâne în colțul de casă despre care, potrivit relatării, discutase anterior cu fiul ei. Refuzul a venit mai întâi din partea nurorii, iar apoi chiar din partea băiatului, într-un dialog redat în postare:

– Da’ ce, în acești ani chiar n-ai cumpărat nimic pentru tine? Credeam că glumești.
– Nu, dragul mamei. Toți banii i-am trimis ție. Și parcă am vorbit… Am zis – în camera ceea după casă.
– Ei, nu, mamă, nu! Liza a făcut acolo ca o bucătărie de vară. Dar tu serios? Vrei să spui că n-ai bani chiar nici pentru o cameră în cămin? Măcar un sarai în altă parte.
– N-am. Nu-mi lăsam nici 1 euro. Și nici nu primeam milioane. N-am știut că așa se va întâmpla. Speram să mai lucrez…
– Și cum te gândești să trăiești?
Maria nu i-a mai răspuns. O prietenă din copilărie a primit-o în casă și a îngrijit-o până la sfârșit, iar femeia s-a stins fără să îi mai facă probleme fiului pentru care muncise ani întregi, având grijă de bătrâni bolnavi în Italia.
Povestea relatată de Silvia Cipovenco transformă acest caz dramatic într-un apel despre drama mamelor plecate la muncă în străinătate, despre dor, sacrificiu și lipsa de recunoștință pe care unele dintre ele o întâlnesc tocmai în familia pentru care au renunțat la propriul trai.