Tânără româncă, înmormântată printre străini în Italia, fără nicio rudă prezentă. Familia nu a vrut să știe de ea

Elena Gurgu, o tânără româncă în vârstă de 26 de ani, și-a pus capăt zilelor la data de 7 septembrie 2025 în penitenciarul Sollicciano din Florența, în regiunea italiană Toscana, unde se afla încarcerată, și a fost condusă pe ultimul drum în dimineața zilei de miercuri, 15 octombrie 2025, la cimitirul Trespiano din localitatea menționată anterior.

La slujba scurtă de înmormântare au participat doar opt persoane: preotul capelan al penitenciarului, voluntari și câțiva oameni care încercaseră să o ajute în anii trecuți, relatează cotidianul italian Corriere della Sera.

Potrivit celor care au cunoscut-o, Elena fugise de acasă, din România, la 14 ani și trăise pe străzile mai multor orașe din Europa, de la Ungaria până în Italia.

Ajunsă la Florența, viața i s-a transformat într-o succesiune de lipsuri și dependențe, fiind constrânsă să se prostitueze și devenind dependentă de substanțe ilegale.

A trecut de două ori prin închisoare: mai întâi la Centrul de minori din Pontremoli, apoi la Sollicciano, unde își încheiase socotelile cu viața.

Încarcerarea la Sollicciano a urmat după ce tânăra româna a agresat un vârstnic pe via Maso Finiguerra din Florența, care a ajuns în comă.

La Trespiano, preotul Stefano Casamassima, capelanul penitenciarului, a rostit un mesaj de despărțire:

„Aici, în jurul tău, sunt câteva persoane care au știut să vadă dorința ta de viață și de fericire; acum suntem aici ca să te încredințăm Tatălui, care îți cunoaște dintotdeauna demnitatea.”

Elena intrase pentru prima dată în atenția autorităților la 17 ani, când a fost arestată pentru șantaj, fiind trimisă mai întâi într-o comunitate din Arezzo, apoi la penitenciarul pentru minori din Pontremoli.

Acolo a cunoscut-o pe prima sa avocată, Chiara Bandini, prezentă și ea la înmormântare, cu ochii ascunși după ochelari de soare și cu trandafiri albi și portocalii așezați pe pământul proaspăt.

„Elena a fost exploatată în prostituție, îi ademenea pe bărbați și îi ducea sub podurile râului Arno. Uneori mergea la Cascine. Era o fetiță în căutare disperată de afecțiune.

Avea un copil, care i-a fost luat imediat după naștere și dat spre adopție. Voia să știe unde este, și pentru asta suferea.

La închisoarea din Pontremoli devenise pricepută să facă testaroli (preparat de mâncare tipic italian – n.r.). În 2018 m-a invitat la un spectacol de teatru în penitenciar, m-am dus s-o văd și era foarte fericită.”

Cu o zi înainte de a se sinucide, voluntarele asociației Pantagruel au găsit-o aparent liniștită. Una dintre ele, Lucia, venită la Trespiano cu o plantă de erica, a rememorat ultimele clipe:

„Poate că hotărâse deja să-și ia viața; i-a spus colegei de celulă «ce frumoasă ești» și apoi i-a împletit o cosiță.”

Pe peretele celulei a fost găsită inscripția: „Elena vă salută.”

Pentru ultimul rămas-bun a sosit și Michele Brancale, din Comunitatea Sant’Egidio: „Venise la slujba din penitenciar.”

Înaintea sicriului, don Stefano, în veșmânt alb, și-a făcut semnul crucii și a spus: „Această fată vorbea puțin despre ea; probabil mintea și inima i se închiseseră după atâta suferință. Toată viața s-a simțit respinsă. La vestea sinuciderii ei, deținutele și agenții din Sollicciano au plâns pentru ea.”

Potrivit ziarului Corriere della Sera, Ambasada României în Italia ar fi contactat, în urmă cu câteva zile, familia din România, însă nimeni nu a dorit să se implice.

Trupul Elenei Gurgu se odihnește acum într-un sicriu alb, în cimitirul Trespiano din Florența, printre străini, după o viață frântă prea devreme între stradă, dependență, exploatare și zidurile reci ale detenției.