Roxana Dobrică: „Abia sosită în Italia am trăit un iad. Astăzi, coșmarul meu l-am transformat într-un vis frumos”

Acum 9 ani o fată română frumoasă, în vârstă de 24 de ani, a sosit în Italia. Entuziastă, plină de energie, de speranțe și de vise. Vise care, la doar 15 zile mai târziu, pe 3 noiembrie 2009, crudul și nemilosul destin va încerca să i le frângă, izbind-o de pământ și poruncindu-i să rămână acolo. S-a ridicat, s-a uitat în jur și a început să lupte cu o voință de fier tipică oamenilor încercați de soartă. Tânăra fată a hotărât să-i ia destinului tot ce avea acesta mai bun, să-i demonstreze că visele unei fete nu pot fi zdrobite pe o autostradă, într-un accident de mașină.

„Eram cu prietena mea şi am fost lovite de un autoturism condus de un italian. Ea nu a avut nimic, deşi conducea. Eu am avut fractură de coloană, plămânii praf, un picior fracturat. Am rămas paralizată, medicii nu mi-au dat nici o şansă. Trei luni am stat pe patul de spital. Eram în Italia, nu ştiam limba, nu cunoşteam pe nimeni. După care am plecat pe propria semnătură şi m-am întors acasă. Ani întregi am luptat să ajung aşa cum sunt acum. Am făcut mai multe operaţii, am făcut recuperare în Germania, în Italia. Nu renunţ, trebuie să reuşesc! E drept, viaţa mea nu mai este la fel, dar… nu-mi place să-mi plâng de milă, nu cer nimic, nimănui”.

Cărțile Roxanei, un pas important în vindecarea sufletului ei

Și dacă Roxana Dobrică nu mai putea păși la propriu-zis, a început să pășească altfel, cu sufletul: „Am scris vreo 40 de pagini despre viaţa mea, exact cum mi s-a întâmplat. M-am oprit şi am început să le citesc. După ce le-am citit, nu mi-au mai plăcut şi le-am rupt. Aveam ideile în cap. Am spus un nume, Ariana, acesta a fost titlul, dar şi personajul primei mele cărţi. Am zis că scriu o carte pentru mine şi pentru prietenii mei, să-mi demonstrez că pot.”

Roxana Dobrică, olteancă originară din părțile Craiovei, a rămas în urma accidentului de mașină suferit în 2009 paralizată de la piept în jos, dar asta nu a împiedicat-o să facă în ultimii 9 ani de zile cât nu reușesc alții să trăiască într-o viață întreagă!

- Continuarea după publicitate -

Întâmplarea nefericită a trezit în ea reflexii sensibile, pe care cu imaginație și fantezie Roxana a început să le aștearnă pe hârtie. „Ariana”, „Naivitatea duce la dezastru” și „Destinul” sunt cărțile Roxanei, trei cărți inspirate din fapte reale, cu subiecte din viața de zi cu zi, în care de multe ori personajele principale trăiesc fapte și întâmplări din viața autoarei.

De la cărți la modă a fost doar un singur pas pentru Roxana

În anul 2013, Roxana a fost una dintre cele 12 modele în scaun cu rotile care au participat la o prezentare de modă la Cluj, în cadrul unui eveniment intitulat Atipic Beauty.

„Ar fi fost mai frumos să nu defilez într-un scaun cu rotile, cum mi-aş fi dorit acum câţiva ani şi cum îmi doresc şi acum pentru că sunt sigură că într-o zi o să fiu din nou pe propriile picioare. Şi atunci, poate, o să am curajul să le arăt şi celorlalţi că totul este posibil”, ne-a spus Roxana.

Dar succesul său ca model abia începea, în 2016 este invitată la Milano, în cadrul evenimentului „Milano Fashion Week”:

„Când l-am întâlnit pe Fabrizio Bartoccioni, fondatorul Fundației Vertice, care a avut inițiativa defilării pe podium a modelelor din scaunul cu rotile, și care m-a invitat la show-ul de modă „Milan Fashion Week”, i-am răspuns imediat afirmativ. Acolo, am întâlnit multe fete ca mine, pline de viață și de frumos, nimeni nu se plângea de nimic, mi-am spus că și eu trebuie să am aceeași atitudine. Și-a meritat! Consecința este contractul ca modelă pe care l-am semnat pe doi ani cu Iulia Barton.”

Dar lupta și zborul acestei fete care renaște precum pasărea Phoenix nu se oprește aici

La începutul acestui an, Roxana a intrat în lumea sportului înscriindu-se la cursurile de handbike, iar cu câteva zile în urmă, la sfârșitul celei de-a cincea etape a competiției „Giro d’Italia handbike” am regăsit-o ca lider al categoriei H3 la care a participat.

„Am început să fac acest sport la începutul anului doar ca să mă distrez. Nu m-am gândit la performanță, nu credeam că voi fi în stare să particip la vreo competiție.”

Apoi, Active Sports Disability, compania sportivă din care face parte, i-a cerut să participe la turneul „Giro d’Italia” fără obligația de a câștiga, doar să figureze ca participant: „Ceea ce este amuzant” ne-a povestit Roxana râzând, „este că la prima etapă nici nu mi-am dat seama că eram într-o competiție adevărată. În timpul concursului salutam pe toată lumea, mergeam încet, chiar m-am oprit din cursă ca să beau apă. Și când președintele s-a apropiat, spunându-mi să nu renunț și să trag tare, am înțeles totul!”

A înțeles Roxana cu adevărat că în fața ei se deschidea un alt drum presărat de succese: „Am început antrenamentul și la a doua etapă, cam trei luni mai târziu, am bătut ultima concurentă iar la Roccaraso, la a patra probă, într-o cursă în care am dat tot ce puteam, am terminat a doua, în spatele sportivei Francesca Porcellato. De emoție am început să plâng în hohote!”

O urcare amețitoare cea a Roxanei până în vârful categoriei. La a cincea etapă, a îmbrăcat tricoul roz, simbolul câștigătorului!

Următorul eveniment este a șasea etapă a turneului, duminică, 17 septembrie, la Cologne, în provincia Brescia unde locuiește iar visele și speranțele Roxanei ca sportivă se îndreaptă spre Olimpiada de la Tokyo din 2020!

Implicată în activități sociale

„În fiecare miercuri, merg la clinica Domus Salutis , unde am fost internată și eu, pentru a oferi suport moral și pentru a motiva pacienții, invitându-i, odată ce părăsesc spitalul să facă sport ca și mine. În plus, față de handbike, la societatea sportivă Active Sports Disability se poate face tenis și canotaj. Apoi merg în școli unde țin prelegeri copiilor cu privire la siguranța rutieră.”

O viață activă cea a Roxanei, împlinită, dar care mai are o mare dorință de îndeplinit: să îl aducă alături de ea pe Daniel, fiul său în vârstă de 14 ani. „Trăiesc și locuiesc singură în Italia, vreau să fiu autonomă. Aș vrea să îl am alături pe fiul meu dar în România Daniel are mulți prieteni și el preferă să rămână acolo. Merg des să îl vizitez, dar nu este același lucru ca a-l avea cu mine.”

Mulțumim Roxana pentru frumoasa ta lecție de viață!

Povestea Roxanei Dobrică m-a făcut să mă trezesc altfel în dimineața asta, m-a făcut să văd viața ca pe un dar prețios și să înțeleg cât de mici pot fi problemele de zi cu zi ale noastre, ale fiecăruia, pe lângă marea și frumoasa posibilitate pe care o avem: să profităm de fiecare clipă a vieții pentru a ne construi bucuria și fericirea de a trăi!