Alexandru Sorin Ploiașu, tânărul român din Italia care și-a pierdut viața după ce a salvat un copil din Lacul Garda ar putea avea o stradă sau o piață care să-i poarte numele. Propunerea a fost înaintată oficial autorităților din localitatea în care conaționalul nostru a trăit și a lucrat mulți ani.
Potrivit Cosenza Channel, inițiativa îi aparține lui Giancarlo Bosco, consilier local de opoziție în Corigliano Rossano. Alesul consideră că sacrificiul bărbatului român trebuie transformat într-un reper permanent pentru întreaga comunitate.
A salvat copilul, apoi a dispărut în lac
Sorin avea 29 de ani, era originar din România și locuise în Corigliano Rossano, localitate din provincia Cosenza, în regiunea Calabria. În ultima perioadă se mutase la Sirmione însă, în provincia Brescia, unde lucra pentru o firmă care organizează excursii și închiriază ambarcațiuni pe Lacul Garda.
În cursul zilei de sâmbătă, 18 iulie, tânărul nostru conațional însoțea un grup de turiști britanici într-o plimbare cu barca. În apropierea plajei Giamaica din Sirmione, un copil în vârstă de șapte ani a întâmpinat dificultăți în timp ce se afla în apă.
Sorin a sărit imediat în lac și a reușit să-l aducă pe băiat în siguranță, lângă ambarcațiune. La scurt timp după salvare însă, bărbatul român a dispărut sub apă.
„Primele reconstituiri vorbesc despre o intervenție imediată, pornită din instinctul celui care nu calculează riscul atunci când există o viață de salvat”, a declarat Giancarlo Bosco.
Trupul lui Sorin, găsit după cinci zile
Operațiunile de căutare au continuat timp de cinci zile și au fost întrerupte numai atunci când furtunile puternice au făcut imposibile intervențiile. Zona în care apa ajunge până la o adâncime de 52 de metri a fost verificată inclusiv din aer, cu ajutorul elicopterelor.
La căutări au participat Garda de Coastă, scafandrii pompierilor, unitatea navală a Gărzii Financiare, echipa pentru ape interioare a Poliției de Stat, carabinierii și Voluntarii de pe Garda. Salvatorii au folosit sonare, camere remorcate și vehicule subacvatice operate de la distanță.
Mărturiile persoanelor care văzuseră momentul dispariției au fost comparate cu datele de localizare transmise de ceasul cu sistem GPS purtat de român. Trupul său a fost găsit de scafandrii pompierilor la o adâncime cuprinsă între 25 și 30 de metri.
Cazul a ajuns în atenția autorității judiciare, care urma să decidă dacă va dispune efectuarea unei autopsii. Printre ipotezele luate în calcul se numără o stare de rău provocată de efortul depus în timpul salvării sau un șoc termic produs după saltul din ambarcațiune. Copilul salvat se află în afara oricărui pericol.
Propunere pentru o stradă sau o piață
Giancarlo Bosco a înregistrat la Primăria Corigliano Rossano solicitarea ca un spațiu public să primească numele lui Alexandru Sorin Ploiașu. În opinia sa, o asemenea decizie nu ar reprezenta doar un omagiu simbolic, ci ar păstra gestul românului în memoria cotidiană a orașului.
„Sorin trăia în comunitatea noastră, lucra aici și, în momentul decisiv, a întruchipat cea mai înaltă valoare a cetățeniei, care este responsabilitatea față de celălalt. Este un exemplu de altruism care nu are pașaport, ci doar curaj”, a afirmat consilierul.
Alesul local susține că gestul conaționalul nostru demonstrează că „eroismul nu este spectacol”, ci alegerea de a te așeza între un pericol și o persoană vulnerabilă. Inițiativa este prezentată și ca o recunoaștere a apartenenței la comunitate a celor care s-au născut în altă țară, dar au ales să trăiască și să muncească în Italia.
„Să numim o stradă după Sorin înseamnă ca numele său să însoțească pașii zilnici ai celor care merg la școală, la serviciu, muncesc și trăiesc în orașul nostru. Este modul cel mai sobru și durabil de a transforma durerea în responsabilitate colectivă, fără emfază, dar cu respect”, a explicat Bosco.
Solicitarea urmează să fie analizată de administrația locală și de organismele competente, care trebuie să stabilească procedura necesară.
„Memoria, atunci când este împărtășită, devine educație civică. Gestul lui să rămână nu ca o excepție celebrată o singură dată, ci ca măsură a ceea ce așteptăm unii de la alții, în fiecare zi”, a încheiat consilierul.
