Povestea unui tânăr român din Italia, respins de mamă și crescut fără tată: „Aș vrea să-l cunosc și să-i dau o îmbrățișare”

Florin Stoica, un tânăr de 26 de ani născut în România, care în prezent trăiește în Italia, a lansat un apel emoționant pe rețelele sociale pentru a-și găsi tatăl biologic, despre care nu știe decât numele și prenumele.

photo_2025-07-05_16-33-14
Florin Stoica. Sursa foto: Facebook – Inchiostro di Puglia

Crescut doar de mamă, Florin și-a petrecut aproape întreaga viață în Italia, unde s-a mutat la vârsta de 4 ani împreună cu mama sa, stabilindu-se în localitatea Marina di Ginosa, din provincia Taranto.

Tânărul povestește într-o postare de pe pagina Inchiostro di Puglia că, încă din copilărie, i s-a spus că tatăl său nu a vrut să-l recunoască și că i-a abandonat pe amândoi când era doar un bebeluș.

La scurt timp după sosirea în Italia, femeia a început o relație cu un bărbat care a durat aproximativ șapte ani. În 2015, însă, relația s-a încheiat brusc, iar Florin și mama sa s-au trezit din nou singuri.

După ce s-au mutat într-o locuință închiriată, situația s-a înrăutățit. Mama lui Florin a început să-i respingă prezența, spunându-i că nu l-a dorit niciodată și că fusese convinsă de bunici, acum decedați, să nu avorteze:

„Am căutat o locuință de închiriat, am găsit una, dar după câteva luni, mama mea și-a pierdut cumpătul și a început să mă respingă și să mă disprețuiască.

Spunea că nu mă mai vrea lângă ea și că, de fapt, nu m-a dorit niciodată: se pare că bunicii mei (ambii decedați între timp) au fost cei care au convins-o să nu facă avort.

Cuvintele ei, treptat, au început să se transforme în fapte (nu voia să mă lase să dorm în casă și voia să mă trimită înapoi în România), iar cum eram încă minor, au fost nevoiți să intervină asistenții sociali care, pentru a mă proteja, m-au primit într-un centru de plasament, unde am petrecut următorii patru ani.”

Astăzi, Florin este un adult independent și, în ciuda trecutului dureros, spune că are grijă de mama sa, care locuiește acum într-o instituție adecvată. Dorința lui cea mai mare este însă să-și cunoască tatăl:

„Nu știu dacă tatăl meu știe că exist, nu știu dacă m-a căutat vreodată. Despre el cunosc doar numele și prenumele, cărora aș vrea să le dau un chip, dar mai ales o îmbrățișare – aceea care mi-a lipsit întotdeauna”, a scris el în mesajul său.

Apelul public a fost lansat cu speranța că povestea sa va ajunge în România și va ajuta la identificarea părintelui biologic.

Florin le-a mulțumit localnicilor din Puglia pentru că l-au primit cu „o căldură dezarmantă” și pentru că i-au arătat ce înseamnă o casă și ce sunt rădăcinile – atât cele noi, cât și cele vechi, care, poate, îl vor duce înapoi la tatăl său.