Poezia unei românce din Italia reflectă situația de astăzi a României. „Ți-au plecat fiii în lume…”

Nostalgiile, dorurile, sacrificiile vieții de pribegie și dragostea pentru țară, de regăsesc deseori în textele și poeziile emigranților români care au fost nevoiți să plece peste hotare pentru a-și câștiga existența, pentru un viitor mai bun pentru copiii lor. Ștefania Vasile a ales să plece în Italia, de unde obișnuiește să trimită țării natale mesaje sub formă de versuri. Iată ultima poezie pe care ne-a trimis-o la redacție și care reflectă pe deplin situația cu care se confruntă în aceste timpuri țara noastră:

«Dragă mamă Românie

Dragă mamă Românie cum ai reușit tu oare
Să îți lași copii-n lume? Hai, răspunde-mi la-ntrebare!
Pierzi cei mai de seamă oameni, muncitori și învățați,
Curajoși, cinstiți, puternici, sănătoși și educați!

Pierzi teren pe zi ce trece, că din tot ce-aveai odată
Ai rămas doar cu rușinea, și pe-obraz c-o mare pată!
Toți spun c-au plecat afară, că tu azi ai devenit
Doar un stat bolnav în care nu mai este de trăit!

Ești coruptă și vândută, violentă și murdară,
Nu mai ești ce-ai fost odată, ți-au plecat fiii pe-afară!
Înțelegi?! Ți-au plecat fii la străin să fie slugă
Că tu, mamă Românie nu mai ai un ban în pungă!

- Continuarea după publicitate -

Nu mai ai păduri, izvoare, că pe toate le-ai vândut,
În curând importăm aer… sau un petec de pământ!
Ce faci tu cu viața noastră?! Ce faci cu mândria ta?
Dacă tu nu faci nimica, cine oare va putea?

Ești bolnavă de putere… de hoție și de ură…
La țăran îi strângi cureaua, și-i bagi aprig pumnu-n gură!
Pe copii îi lași la mila tuturor care doresc
Să le fure inocența… viața… și ei se servesc!

Pe bătrâni îi „bați în cuie” că n-au bani de tratament
Tinerii muncesc la alții, că tu ești în faliment!
Reușești să auzi oare, strigătul lor de durere,
Când departe-și strigă dorul, sau când cineva mai piere?!

Simți tu oare cum se rupe sufletul românului
Că-i silit să doarmă noaptea în patul străinului?
Nu te judec Românie, niciodată n-aș putea
Să-njosesc, să fac de-ocară pe frumoasă țara mea!

Dar te rog, întoarce-ți fața către bunul Dumnezeu
Și fii iară ca-nainte… ca să mă mândresc și eu!»

Versuri: Ștefania Vasile – Italia

Foto: flickr.com