Femeie din Italia, bolnavă de cancer, le cere medicilor să fie lăsată să moară singură în spital. „Soțul mă bate, vreau să mor în pace”

O femeie din Italia, bolnavă de cancer în stadiu terminal, a cerut să nu fie externată din spital pentru a nu fi obligată să se întoarcă acasă, unde susținea că era agresată fizic de propriul soț.

„Nu mă trimiteți acasă, soțul meu mă bate. Vreau să mor în pace, departe de el”, le-a mărturisit aceasta medicilor și unei voluntare de la un centru pentru victime ale violenței, înainte de a muri în septembrie 2023, la un spital din zona orașului Torino.

Cuvintele ei, rostite cu puțin timp înainte de deces, au dus la deschiderea unei anchete penale, care s-a concretizat cu trimiterea în judecată a soțului, în vârstă de 80 de ani, la fel ca soția sa înaintea decesului, sub acuzația de maltratare în familie.

Procesul se află în prezent pe final, iar sentința în primă instanță este așteptată pe 15 aprilie, informează Corriere della Sera.

Procurorul de caz, Barbara Badellino, coordonează un dosar delicat, în care victima nu a depus niciodată o plângere oficială.

- Continuarea după publicitate -

Ancheta a fost declanșată de medicii care au aflat de suferințele femeii după ce i-au propus să continue tratamentele paliative la domiciliu.

Ea a refuzat categoric, explicând că locuința în care a trăit zeci de ani alături de soț nu era un loc sigur, ci unul în care a îndurat abuzuri constante.

Fiind deja în stare gravă, femeia nu a mai putut oferi o mărturie completă în fața instanței, iar moartea ei a survenit înainte ca procurorii să poată dispune un incident probator.

Cu toate acestea, declarațiile sale au fost relatate de personalul medical și de o voluntară a unui centru antiviolență.

La proces, copiii celor doi soți au confirmat că mama lor a fost victima unor agresiuni fizice și verbale.

Aceștia au afirmat că, încă din anii ’80, au ales să plece din casa părintească și să rupă legăturile cu ambii părinți, tocmai din cauza atmosferei apăsătoare.

Deși nu au putut furniza episoade concrete, din cauza timpului îndelungat scurs, au susținut că abuzurile au fost o constantă în viața femeii.

Apărarea soțului a ridicat, în instanță, problema admisibilității probelor bazate exclusiv pe relatările altora, în absența unei declarații directe a victimei.

Avocatul acestuia a susținut că astfel de mărturii nu i-ar permite clientului să își exercite dreptul la apărare, cerând ca ele să nu fie luate în considerare.

Procurorul a respins această obiecție, iar tribunalul a decis, pentru moment, să le accepte în proces, lăsând însă deschisă posibilitatea ca această chestiune procedurală să influențeze verdictul final.

Procesul scoate la lumină dificultățile majore cu care se confruntă victimele violenței domestice în vârstă, adesea silențioase și izolate, care aleg să suporte abuzurile în tăcere.

Cazul femeii din Torino devine astfel un simbol al suferinței nerostite și al nevoii urgente de protecție și sprijin pentru victimele ascunse ale abuzului familial.