Profesoară din Italia bolnavă de COVID acuză că a luat virusul de la elevii români: „nu au respectat carantina și i-au infectat pe toți”

Anna Alvino, o profesoară originară din Napoli, dar care predă într-o școală din zona de sud a Romei, a fost testată pozitiv la testul pentru coronavirus, ca și partenerul ei de viață care este acum internat în stare gravă. Profesoara italiană suspectează că a luat virusul de la elevii români care frecventează școala unde predă: „Unii copii români nu au respectat carantina și i-au infectat pe toți. Mi-au spus că ASL (Departamentul de Sănătate Publică Teritorial – n.r.) din Roma nu a făcut nicio igienizare după primele cazuri care s-au înregistrat.”

Declarațiile profesoarei sunt publicate de Vesuvio Live și Anna Alvino povestește cu amănunte ceea ce i s-a întâmplat ei și concubinului, pentru a-i avertiza pe cei care încă mai spun că acest virus nu există. Profesoara evidențiază însă și anumite lacune din sistemul sanitar italian.

Anna Alvino a acceptat postul de la Roma în această toamnă și face naveta săptămânal la Napoli

„Fac dus-întors la fiecare sfârșit de săptămână, mi-am cumpărat o mașină pentru a evita transportul în comun și pentru a mă proteja, evitând aglomerația de prin trenuri și alte mijloace de transport în comun. Lucrez într-o școală din sudul Romei frecventată mai mult de elevi străini decât de italieni (în special români). Unele clase s-au infectat deoarece au fost copii români care nu au respectat carantina și i-au infectat pe toți. Mi-au spus că ASL din Roma nu a făcut nicio igienizare după primele cazuri înregistrate”, a declarat profesoara italiană pentru sursa citată.

În data de 20 octombrie femeia a descoperit că atât ea, cât și concubinul erau pozitivi la tamponul molecular pentru coronavirus. Bărbatul a avut încă de la început simptome grave, pe când profesoara a fost inițial asimptomatică. „La școală, în clase avem 20 de elevi, nu 15 cât ar trebui, nu există distanțare! Azzolina (ministrul Învățământului – n.r.) și-a făcut fotografii într-o școală din zonă, dar numai în clasele alese de ea.”

- Continuarea după publicitate -

Femeia suferă deja de unele patologii minore (cum ar fi debutul unei disfuncții a valvei mitrale stângi a inimii).

De la asimptomatică Anna Alvino a trecut la simptomatică, a început să facă febră, să aibă dureri puternice de cap, nas înfundat, să nu mai poată merge, să-i tremure mâinile și să se simtă slăbită. „Partenerul meu se simțea și mai rău decât mine și a început terapia cu oxigen (am cumpărat eu cilindrii) și cu antibiotic.”

Într-o seară însă, bărbatul a început să aibă simptome ciudate, unghiile mâinilor și picioarelor au început să i se învinețească și nu mai reușea să respire nici cu cilindrii de oxigen pe care profesoara îi cumpărase. Au mers la secția Urgențe a spitalului Cotugno unde nu au fost primiți pentru că deja era plin de persoane în stare foarte gravă care își așteptau rândul.

«De acolo merg la Spitalul San Paolo unde îmi spun că cei cu probleme respiratorii nu sunt tratați, așa că dau fuga la Spitalul Loreto Mare, unde secția de urgență este însă închisă. Mă duc la Ospedale del Mare, mă îngenunchez și cer să li se facă milă de partenerul meu care se simțea foarte rău. Aici găsesc un strop de umanitate, se apropie de noi un asistent medical și îi spun: „Stai departe de noi, suntem pozitivi!”, iar el răspunde: „Aici avem cu toții covid.”»

Profesoara mai povestește că în spital bărbatul nu a primit tratamentul corespunzător deoarece nu erau suficiente aparate de ventilație mecanică: „M-am dus în toiul nopții și i-am cumpărat de la farmacie un alt cilindru cu oxigen, apoi i l-am trimis în spital. Partenerul meu a văzut doi oameni în vârstă murind în fața lui, pentru că nu erau ventilatoare mecanice care să-i ajute să respire și nici calciparină (medicament pentru prevenirea și tratarea maladiei trombo-embolice și a stărilor trombogenice).

Anna Alvino lansează un apel pentru eliberarea paturilor din spitale de către cei cu simptome ușoare în favoarea pacienților cu simptome grave: „Oamenii încep să moară, paturile trebuie eliberate pentru cazuri grave (…) este nedrept ca oamenii să moară pentru că nu există locuri în spitale.”