Tatiana Ceoban, o moldoveancă în vârstă de 36 de ani, și fiica sa Elena, de 13 ani, au dispărut fără urmă din localitatea Gradoli, provincia Viterbo (Lazio) din Italia, la data de 30 mai 2009.

La mai bine de 16 ani de la dispariție, rămâne un caz emblematic de crimă fără cadavre, care continuă să alimenteze interesul public italian și este reluat în emisiunea „Fatti di Nera”, difuzată vineri pe Canale 122, în cadrul programului „Psiche Criminale-Scomparsi”, prezentat de Cinzia Scaglione.
Deși instanțele italiene au pronunțat sentințe definitive de condamnare, trupurile Elenei și Tatianei nu au fost niciodată descoperite.
Principalul vinovat, fostul partener al Tatianei, Paolo Esposito, a fost condamnat la închisoare pe viață pentru dublu omor, iar Ala Ceoban – sora Tatianei și amanta lui Esposito – a fost găsită vinovată de favorizarea infractorului și complicitate la ascunderea cadavrelor.

După ispășirea unei pedepse de opt ani în penitenciarul din Civitavecchia, Ala Ceoban, în vârstă de 40 de ani, a fost expulzată din Italia și trimisă înapoi în Republica Moldova, păstrând tăcerea asupra adevărului.
„Cine altcineva, dacă nu ei?”, a fost întrebarea retorică formulată de procurorul Renzo Petroselli în timpul procesului, obținând condamnarea celor doi în primă instanță.

În ciuda dovezilor indirecte, printre care mii de SMS-uri între amanti și imagini video explicite, nici Paolo Esposito, nici Ala Ceoban nu au recunoscut vreodată faptele.
Paolo Esposito, fost electrician din Gradoli, astăzi în vârstă de 56 de ani, își ispășește pedeapsa în penitenciarul Nicandro Izzo din Viterbo, unde este considerat un deținut model.
A continuat să se declare nevinovat și să nege existența unei relații cu cumnata sa, în ciuda probelor ce contrazic această versiune.

Potrivit acuzării, relația obsesivă dintre Esposito și Ala, alimentată de schimburi zilnice de zeci de mesaje, a dus la decizia de a elimina cele două „obstacole” – Tatiana și fiica acesteia.
Între iunie și octombrie 2007, cei doi au schimbat peste 13.000 de mesaje text. În luna dinaintea dispariției, au fost trimise peste 2.000 de mesaje, o medie de peste 30 pe zi.
Elena, în vârstă de 13 ani, ar fi folosit unul dintre filmulețele compromițătoare ale cuplului pentru a încerca să-l împiedice pe tatăl ei să obțină custodia exclusivă asupra ei, în contextul descoperirii relației sale cu sora mamei.

Ipotezele privind locul unde ar fi putut fi ascunse cadavrele variază: ar fi putut fi aruncate în lacul Bolsena sau Mezzano, îngropate într-unul din numeroșii codri ai zonei sau abandonate în fundul unui puț.
O variantă investigată a fost și regiunea Monte Amiata, unde Ala lucra ca badantă. În spatele vilei din localitatea Cannicelle (Gradoli), unde s-ar fi petrecut crima, se află păduri și hăuri în care trupurile ar putea fi încă ascunse.
Datele telefonice demonstrează că Paolo și Ala se aflau împreună în acea seară în locuință, curățând locul crimei.
În timpul percheziției efectuate de RIS pe 23 iunie 2009, în aceeași vilă au fost găsite documentele de identitate ale Tatianei și Elenei, anulând ipoteza unei plecări voluntare.
Pe 1 iulie 2009, Esposito a fost arestat, urmat, la o lună distanță, de Ala.
Fetița născută din relația Tatianei cu Paolo, Erika, avea doar 5 ani în momentul dispariției mamei și surorii sale.
Ea a fost dată în plasament la o familie din Bologna, acolo unde lucra bunica maternă, Elena Nechifor, decedată pe 2 ianuarie 2017. Erika, acum în vârstă de 21 de ani, nu ar mai fi reluat legătura cu familia paternă. Bunicii paterni, Enrico Esposito și Maria Lorenzini, care au crescut-o în primii ani, au murit pe 6 martie 2022, respectiv 28 martie 2024.
Astăzi, niciun membru al familiilor implicate nu mai locuiește în Gradoli. Cazul rămâne deschis din punct de vedere moral și mediatic, cu o întrebare fundamentală rămasă fără răspuns: unde sunt Tatiana și Elena?