Povestea Simonei, românca din Italia care a trecut de la vânzătoare la șoferiță pe TIR

Simona Ioniță, o româncă în vârstă de 43 de ani, trăiește de două decenii în localitatea italiană Mestre de lângă Veneția, unde a ajuns în 2004 cu intenția de a nu rămâne mult timp. Viața însă i-a schimbat planurile, transformând Italia în a doua ei casă.

„Ideea era să merg la fratele meu, să lucrez câțiva ani, să-mi cumpăr o mașină și apoi să mă întorc acasă. În cele din urmă, nu m-am mai întors”, a povestit Simona pentru publicația italiană Uomini e Trasporti.

În primii 17 ani petrecuți în Italia, Simona a lucrat ca vânzătoare într-un magazin de încălțăminte și accesorii.

Pandemia de Covid-19 a oferit însă oportunitatea unui schimb de carieră, determinând-o să devină șoferiță pe TIR.

În 2020, magazinul pentru care lucra a întâmpinat dificultăți financiare mari, iar Simona a decis să-și valorifice permisele de conducere dobândite cu ani în urmă.

- Continuarea după publicitate -

„Aveam permisele, așa că mi-am spus «hai să încerc»”, și-a amintit ea.

Simona a obținut permisele de conducere pentru camion la scurt timp după sosirea în Italia, lucrând pentru un magazin de fructe și legume.

Patronul, având nevoie de ajutor la conducerea camionului, i-a plătit obținerea permisului pentru categoria C.

Ea a continuat apoi să ia și celelalte categorii, deși nu s-a simțit pregătită pentru o schimbare atât de mare la acea vreme.

„Era teama de schimbare care mă bloca”, a explicat Simona.

Deși inițial a întâmpinat dificultăți în găsirea unui loc de muncă ca șoferiță pe camion, din cauza lipsei de experiență și a prejudecăților legate de gen, Simona nu regretă decizia sa.

„Dacă aș putea să mă întorc în timp, aș face aceeași alegere mai devreme. Îmi place această meserie, am oportunitatea de a călători și de a întâlni oameni noi”, a spus ea.

Acum, Simona conduce un TIR DAF 530 și transportă diferite produse, călătorind în principal în străinătate.

Deși recunoaște că există provocări, inclusiv condiții de parcare inadecvate și lungi așteptări, ea găsește satisfacție în munca sa.

Conaționala noastră observă și că, în unele cazuri, fiind femeie a fost un avantaj, datorită unei atenții și amabilități sporite din partea celorlalți.

Simona recunoaște că, deși situația pentru femeile care lucrează ca șofer de camion s-a îmbunătățit, există încă reticență în a fi acceptate în această profesie.

Ea speră ca în viitor să existe mai multă încredere în capacitățile femeilor șofer.

„Ar fi frumos dacă s-ar începe să se acorde mai multă încredere nouă, femeilor, pentru că există riscul de a ne da seama prea târziu că a fost o greșeală să nu facem asta.

De exemplu, când căutam de lucru ca șofer, m-am adresat unei companii care a promis că mă va suna înapoi.

Nu au făcut-o, dar odată angajată de compania pentru care lucrez astăzi, m-am trezit că trebuie să merg în aceeași firmă și m-au recunoscut.

De atunci știu că proprietarul întreabă des pe șeful meu dacă încă lucrez pentru el, cred că regretă că nu m-a sunat înapoi, dar acum este prea târziu”, a conchis Simona.