O publicație jurnalistică din Italia, Il Gazzettino, dedică în aceste zile un amplu articol împlinirii a 101 ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu, președintele comunist care a condus România timp de aproape 25 de ani. «După o perioadă senilă și despotică, Ceaușescu a fost măcelărit de proprii tovarăși și a fost singurul membru ucis în 1989 din conducerea generală a „Imperiului cel Rău”. Dar, în orice caz, va fi amintit printre cei mai importanți și mai originali politicieni ai secolului trecut.»
„La 26 ianuarie 1918, la Scornicești, într-un modest sat românesc, s-a născut Nicolae Ceaușescu” – scrie Il Gazzettino. „Ne amintim de el pentru că pentru o perioadă scurtă de timp a amăgit lumea că regimul comunist est-european era compatibil cu o politică externă independentă de URSS și că ar fi putut evolua pe plan intern către un socialism reformator. Iluzia nu a durat mult, Ceaușescu a fost ucis în 1989 chiar de proprii tovarăși de partid.”
După o scurtă biografie politică a lui Ceaușescu, precum și o prezentare succintă a politicii externe și interne practicată de acesta, jurnaliștii italieni de la sursa citată scriu despre sfârșitul dictatorului român:
„Hitler și Stalin, care au ucis mult mai mulți nevinovați decât el nu au suferit umilințele postume ale răzbunării populare. Hitler a murit pentru că așa a hotărât și în urma sinuciderii sale au fost găsite doar câteva fragmente carbonizate. Stalin a murit de infarct și a inspirat o mare teroare chiar și după ce a murit, astfel încât urmașii săi, precum Berija, voiau să se asigure în persoană, cu practici elementare, că tiranul era într-adevăr mort. Francisco Franco și Iosif Tito, care nu fuseseră nici ei niște conducători binevoitori, au murit foarte bătrâni în patul lor, chiar și după ce au pierdut puterea. În schimb, Ceaușescu a împărtășit soarta lui Mussolini, el a fost vânat, capturat și ucis în timpul unei fugi nedemne.”
Despre amintirea dictatorului Nicolae Ceaușescu, italienii precizează mai întâi că deși „nemilos cu adversarii săi, ca toți dictatorii, nu s-a înscris la rolul de asasin absolut al hegemonismului sovietic, precum Walter Ulbrich, Klement Gottwald sau Matyas Rakosi, de aceea astăzi, mai ales în rândul persoanelor în vârstă, există chiar români care îl regretă. Poate pentru că acum cincizeci de ani, pentru o perioadă scurtă de timp, s-au simțit în centrul atenției și poate al speranței, a întregii lumi occidentale. Sau poate pur și simplu pentru că timpul atenuează amintirile, chiar și pe cele mai urâte.”
Ceaușescu în conștiința populară românească
Potrivit unui sondaj CURS realizat în 2009, 31% dintre cei chestionați sunt de părere că în manualul de istorie Nicolae Ceaușescu ar trebui prezentat ca un om care a făcut României mai mult bine, 13% că a făcut mai mult rău, iar 52% ca un om care a făcut bine și rău în mod egal. Cei mai mulți care consideră că Ceaușescu a făcut mai mult bine erau în momentul sondajului persoane de peste 56 de ani.
Un studiu al opiniei publice executat de Marsh Copsey and Associates și Biroul de Cercetări Sociale arată că majoritatea românilor spun că regretă epoca Ceaușescu și nu sunt de acord cu faptul că soții Ceaușescu au fost executați. Totuși, răsturnarea vechiului regim este considerată a fi fost în folosul țării de 40,3%, față de 35,7% care consideră că a fost în dauna țării și de 24% care au spus că nu știu. Mai mult, 60,2% nu ar prefera ca România să revină la rânduielile din vremea lui Ceaușescu față de 22,3% care ar prefera acest lucru, 17,5% spunând că nu știu sau nu răspund. Sondajele s-au făcut numai pe românii aflați pe teritoriul României, deci fără milioanele de români care muncesc în străinătate.