Vis împlinit pentru o româncă stabilită în Italia: a devenit cetățean italian după două decenii trăite în această țară

O româncă stabilită în Italia și-a împlinit visul de a deveni cetățean italian, după 23 de ani în care a muncit, a studiat și și-a întemeiat o familie în țara care i-a devenit acasă. Mioara a depus sâmbătă jurământul în fața reprezentanților Stării Civile din Gubbio, în provincia Perugia.

Corriere dell’Umbria relatează că femeia româncă a ajuns în orașul din regiunea Umbria în iulie 2003. La începutul acelui drum se afla în fața unei realități complet noi: trebuia să se adapteze unei alte țări, să învețe limba italiană și să își construiască viața de la zero.

Legătura sa cu noua comunitate s-a consolidat și prin căsătoria cu Sestilio Vagnarelli, celebrată în 2005. Soțul său era, la vremea respectivă, un cunoscut vânzător de ziare din Gubbio.

2

Parcursul conaționalei noastre în Italia a fost însă definit în mare măsură de educație și de activitatea profesională. Românca a urmat studii universitare și a obținut diploma de licență în Asistență Medicală. Din anul 2007 lucrează la spitalul din Fabriano, în ambulatoriul unde sunt pregătiți pacienții înaintea internării.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Prin competența și munca sa, aceasta se află de aproape două decenii în serviciul persoanelor care ajung la unitatea medicală. În tot acest timp, a devenit parte a comunității în care trăiește, cunoscându-i oamenii, obiceiurile și ritmul cotidian.

Un alt moment important a venit în 2024, când Mioara a susținut la Università per Stranieri di Perugia probele scrisă și orală de limba italiană. Le-a promovat cu punctaj maxim, transformând astfel limba care fusese una dintre primele dificultăți întâlnite după sosire într-o confirmare a integrării sale.

Ceremonia desfășurată sâmbătă la sediul primăriei a reprezentat ultimul pas oficial al procedurii. În fața ofițerului de Stare Civilă, ea a rostit jurământul prin care a devenit cetățean italian.

Momentul a încheiat formal călătoria începută în iulie 2003, dar recunoașterea locului său în comunitate venise, în realitate, cu mult timp înainte.

Viața de familie, studiile și anii petrecuți îngrijind pacienții au făcut ca Mioara să aparțină deja orașului, înainte ca această legătură să fie consemnată și în acte.