Vasilica Gavrilaș Burlacu – speranță românească pe scena teatrului italian!

[wds id=”6″]

Arta a vindecat sufletul oamenilor din cele mai vechi timpuri și astăzi continuă să o facă cu succes, grație tendinței spontane a omului de a se exprima mai lesne prin creație.

La origini, ne-am exprimat prin gesturi și prin mimica feței, înainte de a articula vorbele, am desenat pe pereții peșterilor, limbajul fiind o achiziție ulterioară în evoluția umană.

Astăzi, semnele, fie că se numesc litere, note muzicale, culori sau imagini, sunt o simbioză de elemente care transmit emoții. De-a lungul timpului am căutat mereu forme, metode, modele, modalități de exprimare artistice și continuăm să o facem și astăzi, într-o lume în care am uitat să mai și comunicăm față în față.

Am uitat valoarea cuvântului rostit!

Dacă în pictură, artistul comunică prin culoare, în teatru, actorul se exprimă prin vorbă și prin gest. Această simbioză care are ca mesaj emoţia este imaginea cuvântului.

- Continuarea după publicitate -

Cuvintele se formează și se rostesc. Cuvintele sunt bagajul nostru de călătorie, ele ne însoţesc în lumea largă și tot ele sunt mijloacele de cunoaștere a trăirilor noastre, a ceea ce suntem și a ceea ce visăm să fim!

Le-a pus în bagajul său, tânăra română Vasilica Gavrilaș Burlacu în 2006, când se hotărăște să ia calea străinătății. Născută la Comănești, la 1 august 1985, se transferă la Onești la vârsta de 14 ani unde a absolvit liceul de filologie istorie, (actualul Colegiu Sportiv Nadia Comăneci).

Îndrăgostită de frumusețile Italiei pe care le văzuse într-o călătorie anterioară la Florența, lasă Oneștiul adolescenței sale și își  îndreaptă visele pline de speranțe spre o aventură căreia îi va da în scurt timp un sens. ”Un început de drum pe care l-aș reface oricând… Locuri noi, oameni noi… o provocare.”

A trecut ceva timp și visele au început să iasă din valiza Vasilicăi unde le pusese cu grijă și au început să prindă contur. Contur de gesturi și cuvinte. Contur de teatru!

Și unde altundeva ar fi putut să se întâmple dacă nu la Roma? Oraș măreț, modern și cosmopolit, cu un centru arhitectural renascentist și baroc în esența sa. O adevărată scenă în aer liber! Ce alt loc mai potrivit ar fi putut alege Vasilica pentru a-și îndeplini visul?

Roma, ”Caput mundi”, capitala lumii! ”La Città Eterna”! ”La città dei sette colli”, orașul celor șapte coline!

Astfel, numai cu un an în urmă, a început să studieze teatru la ”Teatrul Testaccio” din Roma; la Accademia „Attori in scena” a actriței Francesca Antonaci (Gegia). Alături de această mare actriță a scenei de teatru italiene, ”care este și o femeie minunată și de o comicitate debordantă”, Vasilica, a fost îndrumată pe acest drum bătătorit înainte de mari personalități artistice, de  profesorii și de regizorul Gianfrancesco Lazotti, comicul și scenaristul Salvo Stano dar și de directorul teatrului, Sandro Felice Leo.

”Pasiunea, curiozitatea și dorința de a persevera mă apropie din ce în ce mai mult de teatru, loc unde ficțiunea și realitatea se confund”. Și ne povestește Vasilica, cum de mică, se transpunea în pielea personajelor pe care le vedea în filme, la televizor, rând pe rând lua chipul prințeselor din poveștile copilăriei iar, mai târziu, al eroinelor adolescentine și se visa acolo, pe scenă, în locul lor, imaginându-și că trăia o altă viață, un alt timp. ”Când sunt pe scenă, mă dezbrac de mine însumi și iau hainele personajului care trebuie interpretat, cu toate trăirile lui. E minunat, pentru că recitarea îți dă ocazia să trăiești mai multe vieți… Cele ale personajelor pe care le interpretezi.”

Dorința continuă de perfecționare și cea de atingere a unei performanțe depline în exprimarea teatrală, o fac pe această tânără română extrem de talentată ca la cursurile de recitare teatrală să le adauge pe cele de conducere televizivă și dicție, unde studiază cu Ricky Palazzolo și Riccardo Cresci.

Vasilica bate timid și la ușa cinematografului, participând la figurațiile speciale din diferite filme italiene, americane dar și chineze.

Sunt oameni, ca mine de exemplu, care nu sunt oameni de cultură dar care au încă un respect de principiu pentru cultură în general. De aceea, voi încerca să nu ratez primul spectacol în care, Vasilica Gavrilaș Burlacu, actriță româncă în devenire pe scena teatrului italian, va interpreta două roluri de excepție și despre care ne-a spus:

”Noul proiect artistic va avea loc curând, adică pe 26 și 27 noiembrie, la Teatrul Testaccio din Roma. Este vorba despre spectacolul de reading teatral „L.JU.B”, o povestire extrasă din cartea „Lode a Mishima e a Majakovskij” a scriitorului Valerio Carbone. În „L.JU.B” se vorbește despre ultimele zile din viața poetului rus Vladimir V. Majakovskij; întâlnim tematici importante precum iubirea, politica, revoluția, viața, moartea, durerea, disperarea, fericirea. În „L.JU.B” voi avea rol dublu și voi interpreta două dintre iubirile poetului: Lilja, (scriitoare si actrița rusă), marea sa iubire și Tatjana, (actriță rusă ce trăiește la Paris). Pe scenă, alături de mine, va fi firesc scriitorul Valerio Carbone, căruia îi mulțumesc că a crezut în mine și m-a ales să fac parte din acest proiect fantastic. Cu noi, va fi și ”l’artista performer” Fabrizia Olimpia Ranelletti.

Iar ca proiect imediat, Vasilica va începe în curând repetițiile pentru spectacolul „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, premieră ce va avea loc în primăvara anului viitor.

”Sunt emoționată și bucuroasă pentru că este minunat să îți poți transforma pasiunea în meserie”.

O tânără talentată, ambițioasă, care are nevoie de toată dragostea, susținerea și de aplauzele noastre, ale tuturor. A iubitorilor de frumos, a celor care ținem la imaginea comunității românești la Roma și în Italia, imagine pe deplin onorată de activitatea acestei românce cu care ne putem doar mândri! Pentru că ceea ce defineşte cel mai bine un popor este apartenența la cultură, la artă, în general. Pe pereţii unor lagăre de concentrare naziste s-au găsit scrijelite… versuri! Fapt ce demonstrează că și în cele mai cumplite momente omul a continuat să spere, să creeze, să redea creație. Un popor care nu este însetat de cultură uşor, uşor se va stinge. Poate grija zilei de mâine nu lasă loc şi unei griji pentru cultură dar astfel, ne vom pierde identitatea națională iar valorile artistice, arta şi cultura, sunt principalul mijloc prin care ne putem salva, rămâne doar să le găsim locul meritat în inimile noastre.

”Să zicem că sunt o actriță la început de drum… Un drum deloc ușor. Trebuie să crezi în ceea ce îți dorești oricât de greu ar fi. Nimic nu e imposibil pe lumea asta, avem dreptul să sfidăm imposibilul! Iar pentru asta e nevoie de perseverență, curiozitate, pasiune, multă muncă și ambiție”. (Vasilica Gavrilaș Burlacu)