Se împlinesc astăzi, 550 de ani de la bătălia de la Baia (în maghiară Moldvabányai csata, Bătălia de la Baia Moldovei) care a avut loc în noapte de 14 spre 15 decembrie 1467 între oastea Moldovei, condusă de Ștefan cel Mare, și oastea Regatului Ungariei, condusă de Matei Corvin.
Campania regelui Matei Corvin în Moldova, încheiată cu un eșec, a constituit ultima mare încercare a coroanei ungare de a reinstitui pe cale militară suzeranitatea asupra Moldovei.
Lupta de la Baia dintre viitorii aliați în lupta împotriva Imperiului Otoman, Ștefan cel Mare și Matei Corvin, are la bază conflictul dintre Aron Vodă, refugiat la curtea regelui maghiar, și dorința Ungariei de a impune pe tronul Moldovei un domnitor aservit intereselor sale. Astfel, Matei Corvin ridică în 1467 o oaste de 40.000 de cavaleri, nu înainte de a potoli răscoala țăranilor ardeleni de care Ștefan nu era străin.
La 11 noiembrie, ungurii se aflau deja la Brașov iar următoarea destinație era pasul Oituz, trecerea spre Moldova. Bine întărit de către domnitorul muntean, pasul se dovedește o piedică pentru Matei Corvin, luptele surde din trecătoare dovedindu-se fatale pentru mulți dintre ostașii săi. Și totuși, regele ungur reușește să treacă. La 19 noiembrie, târgul Trotușului este devastat. Nu sunt cruțați nici măcar copiii și preoții. Urmează Bacăul, Romanul și se părea că armata lui Corvin avea să ia și Suceava.
Anticipând următoarea mișcare a ungurilor, la 15 decembrie 1467, Ștefan cel Mare, alături de 12.000 de oșteni, asediază Romanul, locul de campare al armatei ungare, după ce incendiase orașul din toate părțile. Luptele sunt extrem de violente, cu multe victime de ambele părți.
În zorii zilei, panicați, ungurii încep să se retragă în dezordine. Până și regele este purtat pe targă, rănit grav de o săgeată cu trei vârfuri și de către o lance. Doar indecizia vornicului Isaia de a ataca acolo unde îi ordonase Ștefan voievod face ca Matei Corvin să rămână necapturat și să ajungă, alături de rămășițele armatei sale, în Ungaria.
Dar nu era decât începutul. Dornic să arate că Moldova nu mai este un loc deschis jefuitorilor, voievodul moldav pătrunde în anul 1468 în Ardeal, prădând și pedepsind trupele ungurești pentru necutezanța de a se fi opus moldovenilor.
Nu era decât semnul că pe tronul Moldovei urcase un principe demn de orice națiune europeană și că nicio putere medievală nu avea să ia ușor mica națiune română din mâinile celui mai mare voievod al ei!
Domnia lui Ștefan cel Mare în fruntea Moldovei s-a întins pe aproape o jumătate de veac, între anii 1457 şi 1504. În total, Ştefan cel Mare a purtat 36 de bătălii pe parcursul celor 47 de ani de domnie. El a câştigat 34 dintre ele, chiar dacă de multe ori inamicii aveau o superioritate numerică zdrobitoare.
Ştefan cel Mare a făcut parte din familia Muşatinilor şi, pe parcursul domniei, a luptat de numeroase ori împotriva Imperiului Otoman, motiv pentru care a primit titlul de Athleta Christi de la Papa Sixt al IV-lea.