Tristețea unei românce din Italia: izolată la domiciliu din cauza coronavirusului nu a putut merge la înmormântarea mamei sale

O româncă din Italia trăiește în aceste zile drama vieții ei. Plecată în țară să-și înmormânteze mama a fost pusă în izolare la domiciliu din cauza epidemiei de coronavirus care bântuie acum și prin Europa. Nu este bolnavă, nu a avut nici măcar febră și nicun alt simptom, dar nu a putut fi alături de mama ei pe ultimul său drum. „Simt că înnebunesc în casă, am venit în România să îmi înmormântez mama și în schimb am fost închisă între patru pereți”, ne-a spus femeia în lacrimi.

Cu Mihaela am vorbit la telefon și ne era greu să încheiem conversația. Pentru clipe bune am rămas în tăcere, ea plângând, noi muți, cu teama că orice i-am spune nu i-ar fi de niciun folos. Consideram în acele clipe că oricum nu puteam găsi cuvintele potrivite să o consolăm, apoi ne părea rău să închidem telefonul și să o lăsăm iar singură. Cum, cu ce vorbe ai putea consola o fiică venită de la mii de kilometri distanță să o însoțească la groapă pe cea care i-a dat viață, dar în schimb este forțată să rămână închisă în casă? Ce i-ai putea spune pentru a-i liniști sufletul deznădăjduit de vina că ani la rând și-a văzut mama doar în luna august și nici acum nu i-a putut fi alături, în ultima ei clipă petrecută pe acest pământ?

Mihaela este din Câmpia Turzii, dar trăiește din anul 2007 în Italia, la Cuneo. Nu este singură acolo, are alături toată familia, soțul, copiii, nepoții. Acasă, în România, o mai avea pe mama și o soră, atât. Spre sfârșitul lunii februarie, mama ei, în vârstă de 70 de ani, a fost internată la spital, avea probleme cu inima și din nefericire a murit miercuri dimineață, pe 26 februarie.

Mihaela a hotărât să plece de urgență în țară și ca să se informeze dacă sunt probleme a sunat la aeroportul din Cluj să întrebe dacă va fi pusă în izolare. De la aeroport au asigurat-o că nu sunt niciun fel de probleme dacă nu are febră sau vreun alt simptom provocat de coronavirus. Cum Mihaela nu avea nimic care să prevestească o astfel de infecție, fiind perfect sănătoasă, a mers fără teamă, doar cu sufletul rănit și cu gândul mereu la suferința și moartea mamei sale.

A luat avionul de la Bergamo și a ajuns la Cluj  noaptea târziu, iar la aeroport a așteptat-o cumnata sa cu mașina. „Am completat chestionarul cu datele personale, m-au întrebat din ce zonă vin mai exact, mi-au măsurat temperatura și totul a fost în regulă”, ne-a povestit românca noastră. „Am mers acasă, la Câmpia Turzii, pe mama o aduceau la capela cimitirului a doua zi.”

- Continuarea după publicitate -

Lucurile au luat însă o întorsătură neașteptată pentru Mihaela, deși în avionul cu care venise nu a fost nicio persoană suspectă de coronavirus și cu toate că ea era perfect sănătoasă și nu prezenta absolut niciun simptom al bolii, dis-de-dimineață s-a trezit la ușă cu o doamnă de la  DSP (Direcția Publică de Sănătate) care i-a transmis că este declarată în izolare la domiciliu și nu are voie să părăsească locuința timp de 14 zile. „Cum?? Nu-mi venea să cred!”, ne-a mărturisit Mihaela, „de la aeroport nu-mi spusese nimic, cum de așa, deodată, sunt suspectă de coronavirus?”

Nu numai Mihaela era forțată să rămână pentru două săptămâni în casă vrând-nevrând ci și cumnata ei care a luat-o cu mașina de la aeroport și cu care intrase practic în contact. „O colegă de-a cumnatei mele de serviciu m-a pârât la DSP”, spune femeia, „în România lumea se teme de coronavirus, iar noi, cei din Italia, suntem priviți cu suspiciune. Colega cumnatei mele știa că vine să mă ia de la aeroport și a sunat la DSP. Doamna care a venit și m-a înștiințat că nu am voie să părăsesc domiciliul timp de 14 zile a vorbit cu mine de departe, de pe scări, nici nu s-a apropiat de ușă”, își amintește Mihaela. De atunci nimeni nu s-a mai prezentat să o controleze, nu a mai primit niciun telefon măcar, dar doamna de la DSP i-a dat de grijă că, în eventualitatea că părăsește voluntar locuința, i se va deschide proces penal.

Își înghite cu greu lacrimile, îi auzim prin telefon sughițul și plânsul înecat, știam că ochii îi sunt roșii și gura uscată de tristețea și amărăciunea ultimelor zile. O lăsăm să ne povestească fără să o întrerupem, suntem descătușarea unei furii pe care a strâns-o zile la rând în suflet:

„Doar sâmbătă de dimineață mi-au permis să ies un pic până la capelă să o văd pe mama, când nu era nimeni. Mi-au spus cei de la Direcția de Sănătate că pot să merg la înmormântare, dar să stau minim la 2 metri distanță de toată lumea, să am mască la gură și oricum, dacă mă prezint acolo vor fi puse în izolare la domiciliu toate persoanele prezente. Cum să mă duc atunci?? Cum?? Din vina mea să stea cu toții închiși în casă, știți ce înseamnă să stai închis între patru pereți gândindu-te că poate cine știe ce boală dă peste tine dintr-un moment în altul? Cu toate că la înmormântare nici nu a fost lume multă, nu vine lumea, se teme de adunări, mai ales că mulți știau că veneam eu din Italia”, ne-a spus Mihaela.

Femeia primește produse alimentare de la persoane care îi cumpără ce are nevoie, îi duce acasă și le dă banii. Se întreabă iar, și iar, de ce trebuie să stea izolată dacă nu are niciun simptom de coronavirus. „Ce spuneți, este oare posibil să mă îmbolnăvesc pe parcursul izolării, a acestor 14 zile?”, ne-a întrebat cu o undă de neîncredere în glas.

Nu știm, Mihaela, știm doar că trebuie să avem o atitudine pozitivă, să nu ne fie frică de boală, să nu lăsăm panica să ne doboare fizic și moral, să găsim în noi puterea necesară de a merge mai departe în viață și a trece peste greutăți. După această izolare forțată, după tristețea acumulată în aceste zile, te vei întoarce în Italia, la familia ta, la soțul și copiii tăi, cu inima deschisă și cu siguranța că nu vei fi o eventuală sursă de boală pentru ei. Iar în sufletul tău va fi august pentru totdeauna, pentru că vei purta mereu în inimă și gând amintirea cea mai dragă și mai de preț pe care o vei putea avea vreodată: pe mama ta!