Valentina Junea, o femeie de 59 de ani originară din Republica Moldova, stabilită de circa doi ani la Grosseto, provincia cu același nume din Italia, a murit la data de 5 noiembrie, răpusă de o boală descoperită după sosirea ei în peninsulă.

Femeia moldoveancă sosise în Italia cu speranța de a-și găsi un loc de muncă la îngrijirea persoanelor vârstnice, însă nu a mai apucat să lucreze.
În schimb, a găsit acolo o a doua familie: comunitatea moldovenească din Grosseto, care a rămas alături de ea până la capăt, scrie Maremma Oggi.
Potrivit Angelei Bojinov, una dintre persoanele care au sprijinit-o necondiționat, solidaritatea conaționalilor și omenia cadrelor medicale au făcut ca ultimele luni ale Valentinei să fie pline de grijă și delicatețe, în pofida suferinței.
„Comunitatea moldovenească din Grosseto și-a arătat toată umanitatea: toți au mers s-o viziteze în timpul terapiilor, i-au găzduit copiii când au venit să-și viziteze mama și au făcut o strângere de fonduri ca s-o ajute cu cheltuielile. Eu am ajutat-o să vorbească cu medicii, ca să înțeleagă starea ei medicală”, a spus Angela Bojinov.
Valentina se temea la început că nu va fi primită cu brațele deschise în Italia. S-a convins însă repede de contrariul acestor gânduri.
„M-a contactat fiica ei și m-a rugat s-o ajut, pentru că nu-i trecea tusea. Când am dus-o la Urgențe, i-au descoperit boala.
Valentina îmi spunea că se temea să nu fie respinsă în Italia, dar a găsit oameni gata s-o sprijine fără să stea pe gânduri.
Atât comunitatea moldovenească, cât și medicii au fost înțelegători. Era foarte fericită pentru asta”, a povestit aceeași Angela.
Discreția și timiditatea au însoțit-o până la final. „Era foarte timidă și nu voia să apese pe umerii nimănui, de aceea mi-a scris fiica și nu ea. Toți au fost oameni cu Valentina: au făcut-o să se simtă ca acasă, iar asta îi umplea inima de bucurie.
Mai ales pentru că, la noi, în Moldova, mulți se gândesc la ei înșiși și nu la aproapele lor. Aici, toți au ajutat cum au putut”, a adăugat Angela Bojinov.
În absența soțului rămas în Republica Moldova și a copiilor stabiliți și ei în străinătate, Valentina a fost vizitată zilnic de prieteni din comunitate, iar atunci când rudele au reușit să ajungă la Grosseto, în seara de 5 noiembrie, au găsit uși deschise și oameni dispuși să-i primească în casele lor.
Asociația moldovenilor din Grosseto, „Moldova in Italia”, s-a mobilizat pentru a o sprijini în permanență, inclusiv pentru repatrierea trupului neînsuflețit, mai scrie sursa citată.
După formalitățile de la spital, sicriul a părăsit capela mortuară, fiind preluat de firma de pompe funebre „La Pace”, care o însoțește până la München, în Germania.
De acolo, drumul Valentinei continuă spre satul Bașcalia din Moldova, localitatea ei de origine, cu un transportator local.
A plecat fără să-și fi împlinit visul de a munci în Italia, însă a lăsat în urmă o lecție despre umanitate: aceea că un oraș și o comunitate pot deveni „acasă” atunci când oamenii aleg să fie aproape unii de alții.










