Renata Trandafir, tânăra românca în vârstă de 22 de ani care a fost omorâtă de tatăl său vitreg împreună cu mama sa, Gabriela Trandafir, le-a spus carabinierilor că îi este teamă că ea și mama ei vor fi ucise.
A cerut, în mod explicit, îndepărtarea bărbatului din locuința familială, pe care ea îl considera „foarte periculos”, Salvatore Montefusco și a indicat faptul că acesta avea o pușcă la îndemână, „deasupra unui mobilier”.
Renata le-a povestit carabinierilor despre umilințe, insulte, amenințări și a relatat inclusiv o frază clară, pe care acesta le-ar fi spus-o ei și mamei ei, Gabriela Trandafir: „Dă-mi două luni și vă fac pe amândouă să plătiți”.
Declarațiile au fost făcute la carabinieri la data de 29 noiembrie 2021.
La aproximativ șapte luni după acea plângere, la data de 13 iunie 2022, Gabriela Trandafir, în vârstă de 47 de ani, și fiica sa, Renata, au fost împușcate mortal cu o armă de foc în casa familiei, o vilă din zona Cavazzona, localitatea Castelfranco Emilia, în provincia Modena din regiunea italiană Emilia-Romagna.
Potrivit relatărilor din dosar, cele două femei au fost ucise de același bărbat denunțat anterior: Salvatore Montefusco, soțul Gabrielei și tatăl vitreg al Renatei.
Imediat după împușcături, Montefusco a sunat el însuși la carabinieri și a recunoscut fapta.
Cazul, care a dus ulterior la condamnarea definitivă la închisoare pe viață a lui Montefusco, scoate acum la lumină acuzații extrem de grave privind modul în care autoritățile au gestionat cererile de ajutor ale celor două femei înainte de crimă.
„Am teamă că ar putea să ducă la îndeplinire amenințările: ne-a spus «dă-mi două luni și vă fac pe amândouă să plătiți».
Cer să fie îndepărtat din casă: îl consider o persoană foarte periculoasă și îmi este teamă pentru siguranța mea și a mamei mele”.
Aceasta este declarația făcută de Renata Trandafir pe 29 noiembrie 2021 la carabinierii din Castelfranco Emilia.
Tânăra a mai spus că situația s-a agravat după ce mama ei a încercat, la rândul ei, să depună plângere împotriva lui Montefusco.
Renata a descris un climat continuu de teroare: insulte, umilințe, intruziuni în camera ei, prezență ostentativă a bărbatului în casă, presiune psihologică.
A povestit că bărbatul intra în camera ei când ea nu era acolo și că deseori o „abuza psihologic” denigrând-o.
De asemenea, Renata a precizat că Montefusco ținea o armă de foc, o pușcă, „la îndemână, deasupra unui mobilier”, fapt care îi alimenta teama.
Deși plângerea tinerei era de natură să activeze procedura de urgență numită în Italia „cod roșu”, documentele au ajuns la Parchetul din Modena abia pe 4 ianuarie 2022, adică după mai bine de o lună.
Anchetatorii notează că abia atunci plângerea a fost înregistrată oficial. Între timp, nu a avut loc îndepărtarea bărbatului din locuință, măsură pe care Renata o ceruse explicit ca formă de protecție.
Această întârziere este acum element central într-un nou front penal: un carabinier din Castelfranco Emilia este judecat, prin procedură de judecată imediată, cu termen stabilit la 20 ianuarie 2026, fiind acuzat că nu a gestionat corect sesizările anterioare.
Parchetul îl acuză că nu a primit și nu a formalizat primul denunț depus chiar de Gabriela Trandafir, cu câteva luni înainte de crimă.
Potrivit rechizitoriului, la 13 iulie 2021, Gabriela Trandafir s-a prezentat la unitatea de carabinieri din Castelfranco Emilia pentru a denunța violențe și pentru a cere protecție. Carabinierul ar fi încercat atunci însă să o convingă „să facă doar cauza civilă de separare” de soț.
În ciuda insistențelor femeii și a faptului că aceasta a spus clar că se teme că soțul îi poate face rău ei și copiilor, carabinierul i-ar fi spus că „nu poate primi plângerea în acel moment” și i-a cerut să se întoarcă în cursul după-amiezii.
Ulterior, potrivit actelor, femeia ar fi fost lăsată să aștepte într-o sală, unde a apărut avocatul soțului.
În acel moment, de frică „să nu afle” bărbatul că ea încerca să îl denunțe, Gabriela a renunțat. A doua zi, s-a dus la o altă unitate de carabinieri, la Bologna, pentru a depune plângerea.
În documentele apărute recent este consemnat și faptul că, după acest episod, Gabriela a ieșit din cazarmă „și mai speriată”. Ea a scris: „Am fost de două ori la carabinieri și au refuzat să-mi ia denunțul”.
În aceleași pagini, femeia relatează că un carabinier i-ar fi sugerat „să mă prefac că am pierdut codul fiscal („codice fiscale”, un act care, în Italia, indică codul numeric personal al cetățenilor – n.r.”.
Gabriela a notat că soțul îi repeta că are „mulți prieteni în forțele de ordine”, lucru care o făcea să se simtă complet neprotejată.
Aceste hârtii – trei foi scrise cu pix albastru de Gabriela înainte de a fi ucisă – au fost găsite abia doi ani și jumătate mai târziu, într-un biblioraft mov, de noul comandant al carabinierilor, la Modena.
Documentele nu ar fi fost puse la dosar la momentul faptelor și nu ar fi fost nici măcar puse sub sechestru.
Au fost descoperite și predate procurorilor abia la data de 11 septembrie 2025, chiar înainte de sentința definitivă împotriva lui Montefusco.
Sora Gabrielei, Elena Tiron, spune despre aceste foi: „Aceste pagini sunt ultimul testament al surorii mele”.
Ea afirmă că Gabriela „cerea ajutor” și că „nimeni nu a făcut nimic să o protejeze”. Elena mai spune: „Sora mea, din păcate, nu a fost ascultată, nimeni nu a făcut nimic ca să o protejeze”.
Potrivit acesteia, Gabriela depusese „treisprezece denunțuri în ultimii ani”.
Sora își amintește că Gabriela îi vorbea des despre frică: „Îmi spunea temerile ei, dar mai ales temerile pentru copiii ei. Era foarte legată de ei și ar fi făcut orice ca să-i protejeze. Din păcate, nu a reușit și, din cauza asta, eu o să mă simt vinovată pentru tot restul vieții”.
În aceleași foi, Gabriela vorbea și despre fiul pe care-l avea cu Salvatore Montefusco, un băiat de 18 ani la acea vreme, descris ca fiind „permanent închis în cameră” și monitorizat de serviciile sociale.
În dimineața zilei de 13 iunie 2022, acest tânăr ar fi asistat direct la uciderea mamei sale și a surorii sale vitrege cu focuri de armă în vila familiei din via Cassola di Sotto, la Castelfranco Emilia.
După dublul asasinat din 13 iunie 2022, cazul a intrat în atenția opiniei publice și prin prisma pedepsei inițiale.
În primă instanță, Salvatore Montefusco a fost condamnat la 30 de ani de închisoare, o hotărâre care a provocat controverse deoarece judecătorii recunoscuseră circumstanțe atenuante descrise drept de „lesne de înțeles din punct de vedere uman”.
Ulterior, Curtea de Apel cu Jurați a revocat aceste atenuante, a acceptat apelul Parchetului și l-a condamnat pe Montefusco la închisoare pe viață, cu un an de izolare diurnă.
Acum urmează un nou capitol în această tragică luptă pentru dreptate a familiei celor două femei ucise: răspunderea instituțională.
Parchetul a deschis un dosar pentru „refuz de acte de serviciu”, iar cererea de trimitere în judecată a carabinierului din Castelfranco Emilia urmează să fie discutată la Modena.
Pentru familia celor două românce ucise, acest punct este esențial. Avocata familiei, Barbara Iannuccelli, a explicat că rudele celor două victime „nu încetează să ceară dreptate”, chiar dacă sentința de condamnare la închisoare pe viață împotriva lui Montefusco este deja o victorie importantă pentru ele.
Familia dorește însă să afle de ce, în lunile care au precedat crima, cererile de protecție au rămas, de fapt, fără efect.
