O comunitate ortodoxă română din Italia riscă să rămână fără locul în care s-a reunit în ultimii 15 ani. Credincioșii trebuie să elibereze spațiul până la data de 30 iulie 2026, iar reprezentanții parohiei cer ajutor pentru a găsi un nou sediu.
Este vorba despre Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Ioan Botezătorul” din Bologna, conform celor relatate de ziarul La Repubblica, care funcționează într-o încăpere de aproximativ 80 de metri pătrați, situată sub biserica San Giuseppe Cottolengo de pe via Marzabotto.
Icoanele și obiectele parohiei vor fi puse în cutii
La sfârșitul lunii iulie, toate lucrurile comunității vor trebui strânse, inclusiv icoana Maicii Domnului Glykophilousa, al cărei nume înseamnă „dulce sărut”, adusă de la Muntele Athos.
Spațiul aparține Curiei și urmează să intre în renovare. Potrivit preotului Marcello, unul dintre pereți trebuie consolidat, întrucât există riscul să se prăbușească.
„Suntem literalmente în stradă”, a spus preotul, explicând că parohia a apărut în urmă cu 15 ani și s-a dezvoltat treptat: „Am ajuns aici acum cincisprezece ani. Am început cu două persoane, iar parohia a crescut încetul cu încetul”.
În fiecare duminică, în subsol se adună zeci de familii, însă numărul total al credincioșilor români și moldoveni este mult mai mare. Oamenii vin inclusiv din Altedo, Marzabotto și Ozzano.
„De Paște ajungem la 500 sau 600 de persoane. Nu încăpem în subsol”, a precizat părintele Marcello.
Parohia a solicitat permisiunea de a oficia slujbele în grădină, dar aceasta ar fi doar o soluție temporară. Comunitatea caută o biserică rămasă închisă și nefolosită, o hală ori orice alt imobil care ar putea fi amenajat.
„Mamă, unde vom sărbători Paștele anul viitor?”
Printre credincioase se numără Elena Boboc, în vârstă de 53 de ani, care lucrează ca badantă la Bologna și trăiește în Italia de 23 de ani. Cei doi copii ai săi, de 18 și 16 ani, s-au născut și au crescut în această țară.
„Copiii mei au crescut practic în acea parohie, de când aveau doi sau trei ani. Și astăzi slujesc ca băieți de altar”, a povestit românca.
Pentru familiile din comunitate, pierderea spațiului nu înseamnă doar dispariția locului în care participau la slujba de duminică. Acolo funcționa și o școală parohială prin intermediul căreia copiii învățau limba română și își păstrau legătura cu bunicii.
„Studiau scriitori, poeți și artiști moldoveni. Învățau cântece și participau la activitățile culturale. Eu plec de acasă la ora șapte și mă întorc la 19:00; singură nu aș fi reușit să le transmit toate acestea”, a explicat Elena.
Cea mai mare temere a femeii este că, în lipsa unui loc comun, grupul format de-a lungul anilor s-ar putea destrăma.
„Sunt foarte mulți tineri și sunt uniți între ei. Acel loc i-a ajutat să crească având valori, respect și educație”, a spus ea. „Fiul meu m-a întrebat: «Mamă, unde vom sărbători Paștele anul viitor?». Nu am știut ce să-i răspund.”
Comunitatea cere ajutorul autorităților și al proprietarilor
De-a lungul timpului, parohia a organizat activități pentru copii și adolescenți, precum și colecte destinate familiilor aflate în dificultate. De asemenea, s-a implicat în acțiuni caritabile și de sprijin alimentar.
„Nu cerem cine știe ce. Doar un spațiu în care să putem îngenunchea, să celebrăm slujba, să desfășurăm activități și să rămânem împreună”, a transmis Elena.
Părintele Marcello susține că, în ultimii ani, comunității i-ar fi fost promis de mai multe ori un alt loc, însă soluția nu a mai venit.
„În toți acești ani am așteptat un răspuns din partea Curiei. Ni s-a promis de multe ori că ni se va oferi ceva, așa cum s-a procedat și pentru alții. Îi rugăm cu respect și umilință pe toți să ne ajute. Suntem în stradă. Nu mai știm la cine să apelăm”, a declarat preotul.
În trecut, parohia a inițiat o campanie de finanțare participativă, sperând să strângă 200.000 de euro pentru construirea unei biserici. Demersul a atras însă numai două donații.
Acum, reprezentanții comunității s-au adresat Primăriei, fiind programate două întâlniri în cursul săptămânii. Apelul este îndreptat și către proprietarii unor clădiri neutilizate, dar și către cetățeni.
„Există bisericuțe goale și spații închise. Suntem dispuși să plătim, să contribuim la lucrări și chiar să adaptăm o hală”, a precizat Elena.
În același timp, părintele Marcello și-a exprimat recunoștința față de cei care au găzduit comunitatea timp de 15 ani: „Nu avem cuvinte pentru a le mulțumi”.
