Sacrificiile generației noastre: cât e de greu să ai soţul plecat la muncă în străinătate

Munca în străinătate înseamnă bani dar și însingurare pentru unii dintre românii care au ales să încerce această experienţă iar sacrificiile sunt imense. În multe cazuri, s-au înregistrat separări conjugale între soți, atunci când este nevoit doar un membru al familiei să plece, străinătatea punându-și amprenta pe fiecare relaţie în parte.

O relație la distanță are mari șanse să se destrame dar există cazuri când sacrificiile, depărtarea, pot consolida și mai tare legătura dintre doi oameni. Așa cum povestește Maria pentru libertatea.ro:

Dragostea care ne-a legat unul de celălalt pentru totdeauna nu s-a stins ci, dimpotrivă, parcă s-a înteţit tot mai mult cu fiecare an

„Ne-am cunoscut în urmă cu 11 ani, în 1996, pe vremea când eram studentă în primul an de facultate. Silviu Dan a fost şi este bărbatul căruia i-am oferit inima pe palme şi alături de care am ales să-mi petrec restul zilelor, până la sfârşitul vieţii. Dragostea aceea frumoasă care ne-a legat unul de celălalt pentru totdeauna nu s-a stins ci, dimpotrivă, parcă s-a înteţit tot mai mult cu fiecare an petrecut împreună. Şi a şi rodit, neaşteptat de frumos, acum mai bine de 3 ani, prin venirea pe lume a băieţelului nostru drag, Cosmin. Ce poate să-şi dorească mai mult o femeie la 30 de ani?

Numai Dumnezeu ştie ce era în sufletul meu şi ce este şi acum

- Continuarea după publicitate -

Pentru că în România munca nu e recompensată pe măsura efortului depus, Silviu Dan, soţul meu, a plecat la lucru în Irlanda, în urmă cu exact un an. Nici nu pot descrie în cuvinte cât de greu ne-a fost tuturor să ne despărţim. Am stat îmbrăţişaţi ore în şir, toţi 3, am plâns necontenit, de parcă urma să nu ne mai vedem vreodată. Numai Dumnezeu ştie ce era în sufletul meu şi ce este şi acum.

E foarte trist că, pe lângă mine, ca soţie, trebuie să sufere şi un copil nevinovat

Cosmin era derutat şi parcă se simţea vinovat în mintea lui. Repeta întruna că nu vrea nimic, că nu îi trebuie nicio jucărie şi îşi implora tatăl cu lacrimi în ochi să nu plece. Inevitabilul s-a produs însă. Nu ştiam ce să-i spun copilului ca să-l împac. L-am amăgit că tati a plecat la serviciu şi că va reveni diseară, mai târziu. Săracul băiat, se trezeşte şi acum noaptea şi întreabă dacă tati a venit. E suficient să-i spun că da şi se culcă liniştit înapoi. E foarte trist că, pe lângă mine, ca soţie, trebuie să sufere şi un micuţ nevinovat. Şi câte femei sunt în situaţia mea!

Telefonul e singurul mijloc de a ne simţi împreună

Deşi distanţa ne desparte de un an de zile, iubirea dintre noi nu s-a frânt. Soţul meu lucrează pentru noi, familia lui, în condiţii grele, de nedescris, dar nu a încetat nicio clipă să ne mărturisească dragostea lui. Miile de kilometri ne-au întărit relaţia şi ne-au arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de multe ne leagă. Adesea oamenii uită să preţuiască lucrurile simple de care se bucură, uită că iubirea e la mare preţ.

Acum, când telefonul e singurul mijloc de a ne simţi împreună, am ajuns să preţuiesc cu adevărat dragostea ce ne-a unit, care ne ajută să trecem peste orice obstacol. Un simplu „te iubesc”, altădată banal, este acum foarte important, căci sintetizează toate doveziile noastre de iubire în două vorbe.

Vreau să se ştie cât e de greu să ai soţul plecat la muncă în străinătate doar pentru a putea să le ofere celor dragi lui un viitor mai bun

Avem nevoie acum, mai mult ca oricând, de încredere, de tandreţe, de siguranţă. Şi, pentru că ştiu că nu sunt singura în această situaţie, vreau să ştie şi restul lumii cât e de greu să ai soţul plecat la muncă în străinătate doar pentru a putea să le ofere celor dragi lui un viitor mai bun. Aşteptăm cu nerăbdare să se întoarcă tati acasă şi ne rugăm în fiecare zi la bunul Dumnezeu să-l aibă în grijă pe el şi pe noi. Oare de ce viața de român trebuie să fie așa? De ce nu putem să trăim la un nivel decent în ţara noastră?”