Tragedia unei muncitoare agricole românce, decedată în dimineața zilei de joi, 29 mai 2025, în singurătate și sărăcie extremă, a zguduit comunitatea locală din Corigliano-Rossano, provincia Cosenza din sudul Italiei, declanșând o amplă reacție de solidaritate umană și instituțională.
Femeia, descrisă drept „săracă” de către cei care o cunoșteau, a murit într-o locuință fără lumină, în care trăia în condiții mizere, răpusă de o boală oncologică gravă care i-a consumat trupul și sufletul, informează publicația Eco dell’Jonio.
Corpul ei neînsuflețit a rămas ore în șir întins pe un pat, fără ca nimeni să se ocupe de înmormântarea sa, o imagine sfâșietoare a indiferenței care poate cuprinde uneori marginile societății.
„A murit în singurătate, în sărăcie totală, în întunericul unei case în care nici măcar facturile nu mai puteau fi plătite”, a transmis Carmen Florea, mediator cultural și voce a comunității române din zonă, cea care a adus la lumină această poveste dramatică.
Ea a lansat un apel public la solidaritate socială și instituțională, cerând o „colectă de solidaritate” care să permită organizarea unei înmormântări demne pentru femeia dispărută.
Într-un mesaj emoționant, Florea a subliniat: „Aici nu contează doar cum trăiești… ci și cum mori. Iar a muri singur, uitat, fără măcar demnitatea unui ultim salut, este cea mai mare înfrângere pentru orice societate care se pretinde civilizată.”
Inițial, administrația locală a răspuns doar parțial, oferind sprijin pentru acoperirea costurilor legate de înhumare, dar fără a se angaja să suporte și cheltuielile funerare, ceea ce a generat un rând de critici și un sentiment de revoltă în comunitate. Situația a determinat o reacție în lanț.
Primii care au sărit în ajutor au fost membrii Asociației „Vincenzino Filippelli”, al cărei purtător de cuvânt, Ranieri Filippelli, a declarat că organizația este gata să acopere „costul demnității” pentru funeraliile femeii. Au urmat rapid sprijinul oferit de sindicatul CGIL, de arciconfreria „Maria Santissima Addolorata” din centrul istoric al Rossano-ului, precum și donații individuale din partea cetățenilor, inclusiv din localitatea Longobucco.
În cele din urmă, autoritățile au revenit asupra deciziei inițiale. Marinella Grillo, assessore (echivalentul unui consilier local) pentru Servicii Sociale, a anunțat că, după completarea tuturor verificărilor birocratice necesare, administrația municipală va acoperi integral toate costurile aferente funeraliilor și înmormântării. „Un primărie trebuie să respecte anumite proceduri administrative în spiritul solidarității”, a explicat Grillo.
Cazul a devenit un simbol al fragilității umane și al riscului ca persoanele vulnerabile să fie uitate de societate. Moartea acestei femei, muncitoare, alegătoare, ființă umană, a provocat o reflecție profundă asupra responsabilității comunității față de cei mai defavorizați membri ai săi. De această dată, însă, dincolo de inițiala indiferență, un gest colectiv de compasiune a reușit să-i redea, în cele din urmă, un strop de demnitate.
