Româncă născută și crescută în Italia, speranță a înotului internațional. Sofia are 16 ani

Deși are doar 16 ani, Sofia Pojum, o adolescentă româncă crescută în Italia, la Roma, e considerată deja una din speranțele înotului italian. Dar nu orice fel de înot: disciplina la care s-a impus pe plan național și internațional se numește „Lifesaving”/ Salvamento, înot „Salvamar”. Despre Sofia sigur vom mai auzi, așa că vă spunem de pe acum povestea ei: de la lupta cu secundele în apă, până la cum e să stabilești un record pentru o țară a cărei cetățenie încă nu o ai, sau cum a fost întâlnirea ei cu fenomenul David Popovici. 

Între 21 septembrie și 2 octombrie 2022, la Riccione, în Italia, s-a desfășurat Campionatul Mondial de Înot Lifesaving. Au participat mai bine de 1500 de sportivi din peste 50 de țări. Deși a fost una din cele mai tinere atlete de la categoria ei, Sofia a fost la un pas de podium. La categoria 200 m a avut cel mai bun timp la calificări, dar o mică eroare în finală a costat-o 4 secunde de întârziere și pierderea unei medalii. 

Născută la Roma și formată aici ca atlet, la campionatul mondial de la Riccione, Sofia Pojum a reprezentat România.

Are recorduri naționale în Peninsulă și un palmares impresionant de medalii. Dar faptul că nu are încă cetățenia italiană a împiedicat-o să-i fie recunoscute oficial titlurile. Parcursul său sportiv și rapiditatea cu care se impune în piscină în fața colegelor mai mari ca ea dovedesc faptul că tânăra de doar 16 ani va duce România (sau Italia) pe podium, la cele mai importante competiții.

Sofia Pojum s-a născut pe 29 octombrie 2006, la Roma. Părinții ei, Victor și Regina, sunt originari din Bacău și locuiesc în Italia din 1998. Primul impact cu apa din piscină a fost foarte devreme, pe când avea doar 4 ani. După școală, părinții voiau să o îndrume către o activitate sportivă. Cel mai potrivit li s-a părut înotul. În cartier, zona Montemario din capitala Italiei, era piscina „Accademia di salvamento”, pentru înot de salvare. 

- Continuarea după publicitate -

Înotul Lifesaving

E vorba de o disciplină mai puțin cunoscută, care e, oficial sub autoritatea Federației Italiene de Înot. A început să fie, din anii 90, obiect de competiții internaționale. Ne explică caracteristicile sportului tatăl Sofiei, Victor:

„La început voiam să facă înot simplu. Nu știam ce e salvamento. E o disciplină complexă, mulți cred că e o școală de salvamar. Nu e așa, e doar tehnică. E ca și cum am aștepta ca un boxer să iasă în stradă să aplice ce face în ring. Aici sunt multe acțiuni care trebuie executate în apă, în timp ce înoți, de obicei cu un manechin care reprezintă persoana salvată. E nevoie de rezistență, coordonare. Salvamento s-a născut în Italia în anii ’80. De prin anii ’90 au fost luați de federația de înot, ca o ramură separată și devine acum din ce în ce mai cunoscut în lume”.

În paralel, românca a început și gimnastica, dar antrenorul de înot a văzut potențialul fetei în piscină, fapt hotărâtor pentru viitoarea carieră sportivă. După câțiva ani, Sofia făcea deja concursuri în cartier și a renunțat la gimnastică definitiv, povestește tatăl Sofiei. Pe la 6 ani nu mai voia să facă înot pentru că începea să fie greu, antrenamente multe, program mai dificil. „În fiecare zi se antrena, câteodată spunea că o doare capul sau spatele, de fapt cred că ea căuta o scuză pentru a nu mai merge la piscină când antrenamentele au devenit mai solicitante. Noi am încurajat-o să continue și după și-a dat seama că e ceea ce dorea și ea. Așa că a continuat și nu s-a mai lăsat”.

O schimbare majoră a avut loc în 2017, la un concurs regional. Povestește tatăl Sofiei: „Un antrenor național, Emanuele Vagaggini, a venit special să caute sportivi pentru activitate la nivel profesionist, agonistico, pentru clubul profesionist „In sport rane rosse”, o filială a unui club din Milano. A remarcat-o pe Sofia imediat, în primul rând pentru capacitatea de rezistență în apă. Așa a obținut, în noul club, prima legitimație de profesionist. Avea 9 ani”. 

Primele premii

Cu noul club, au început să se intensifice participările la concursuri regionale, apoi naționale. Sofia a obținut primele rezultate la nivel național încă de la 11 ani. Acum e la categoria juniori. 

„Primul titlu important a fost pentru noi locul 4 național, la 12 ani. Apoi, în 2020, locul I  la două probe, la 100 și 200m. A devenit din ce în ce mai bună la mai multe probe. În octombrie 2021, la campionatul european de la Amsterdam, a obținut locul 4 european la toate categoriile concurând inclusiv cu sportivi de 30 de ani!”.  

Iar 2022 a fost anul cel mai bun de până acum. „Vara a luat 5 medalii de aur, un bottino o comoară, cum se spune în italiană. Campionatul național s-a desfășurat la Gorizia și Sofia a luat tot ce se poate câștiga”.

O victorie amânată

Așa am ajuns la Campionatele mondiale din septembrie 2022, la Riccione, cu peste 1500 de sportivi. Sofia a reprezentat România, neavând cetățenia italiană. A fost încântată să reprezinte patria părinților, chiar dacă țara noastră avea doar 3 sportivi în competiție: toți trei români din Italia. „Am făcut tot posibilul ca să participe la campionat, am cheltuit noi, părinții, peste 2000 de euro ca să aibă echipamentul cerut, omologat, pentru sportivii naționalei. Neavând antrenor, susținere din România, a stat mereu lângă colegii ei din naționala Italiei, cu antrenorul ei. Toți au considerat-o ca pe una de-a lor, atât în piscină, în timpul competiției, cât și în vestiar”.

La Riccione, a participat la 5 probe, a trecut de calificări și a făcut 4 finale: 100 m torpedo, 200 m superlifesaver, 50 m transport manechin și 100 mixt. Cel mai bun rezultat a fost acolo unde spera să ia medalia, la 200 m superlife saver: s-a clasificat a cincea, la câteva secunde de podium. 

A fost un rezultat care a durut. „Avea speranța că o să câștige, mai ales la 200 superlife,  și va urca pe podium. S-a antrenat 2, 3 ore pe zi, apoi în ultimele luni, dimineața și după amiază, 4 ore. Ea nu a avut vacanță. Dar realitatea e că deja e o realizare importantă:  a reușit spera sa se califice la toate probele. Era cea mai mică dintre concurenții ei”, ne spune tatăl Sofiei.

Dar puterea unui campion e aceea de a se ridica, a învăța și a merge mai departe. A trece dincolo de acea întoarcere întârziată, de emoții, de durere fizică, de stres. Iar faptul că la doar 16 ani are un astfel de palmares, pentru antrenori înseamnă doar un lucru: e doar o chestiune de timp pentru ca medaliile internaționale să sosească. „Președintele de la federație secția Life Saving Italia, Giorgio Quintavalle o încurajează mereu și o susține pentru a nu pierde niciun campionat. Toți cred în capacitatea ei”. 

Între două țări

Ajungem la o chestiune delicată. Faptul că Sofia, născută în Italia și formată aici ca sportiv, poate participa la concursuri, dar nu poate reprezenta Italia în competiții internaționale. Mai mult, atunci când a stabilit un record național, recordul și timpul obținut au contat pentru Italia, dar titlul oficial l-a obținut sportiva care s-a clasat pe locul doi. Așa la proba de 100 m manechin, povestește Victor Pojum „a luat aur la națională, dar titlul nu îi aparține. Timpul, recordul, l-a făcut ea, dar nu avea cetățenie, Așa că pe podium, se vede și în foto, sunt două atlete. Ea, care are titlu onorific și colega ei italiană, care deține titlul oficial”. 

„La început, a fost o chestiune care o deranja, o complexa. Îmi spunea de ce să lucreze așa de mult și vine altcineva pe podium. Acum s-a obișnuit și o felicită pe colega ei. De ce nu am luat cetățenia noi, părinții? A fost o alegere a noastră, dar am fi făcut-o acum, pentru ea. Însă dacă depunem acum actele, tot ar dura 3, 4 ani. Așa, peste 2 ani, Sofia va putea alege singură să devină italiancă. Tot ea va alege ce țară va reprezenta, dar cred că va opta pentru Italia. Ea se simte italiancă, are prieteni italieni. Ține și la rădăcinile ei românești și oriunde merge e respectată și îndrăgită, e sufletul grupului”. 

Întâlnirea cu David Popovici

A fost mândră că e româncă și în august, când a fost nelipsită la campionatul desfășurat la Foro Italico, unde David Popovici a scris istorie. S-au întâlnit, au vorbit despre înot. David a încurajat-o și i-a urat succes la mondiale. Spre deosebire de David, rege al vitezei,  specialitatea Sofiei e rezistența. „La început ține ritmul cu ceilalți, fără  să depășească. Apoi, pe ultimii 50 de metri, parcă își citește adversarii și are forța pentru a-i lăsa în spate. Și ea speră, la fel ca David, ca performanțele ei să atragă atenția și în România asupra unei discipline puțin cunoscute”. 

Sofia în viața de zi cu zi

Tânăra campioană studiază la Liceul științific Pasteur din Roma, merge foarte bine la școală, a luat o bursă de studiu și aspiră, spune tatăl ei, la o carieră în aeronautică. Are timp să iasă și cu prietenele. Fenomenul migrațiilor a interesat-o de mai mult timp, așa că a studiat și istorie, când italienii erau cei care emigrau în alte țări. Proiectele viitoare sportive sunt: Campionatele europene din Polonia, în 2023 și Mondialele din Australia, în 2024. Va purta culorile României, până la 18 ani. 

Iată ce ne spune, pentru cititorii Rotalianul, chiar Sofia Pojum: „Campionatul mondial de la Riccione a fost o experiență fantastică și incitantă, a fost o oportunitate de creștere și am avut ocazia să fac noi cunoștințe, am cunoscut sportivi din toată lumea.

Viața mea de zi cu zi e simplă. Dimineața devreme merg la școală, apoi mă duc direct la piscină. Când mă întorc, folosesc timpul disponibil pentru a studia și a-mi face toate temele. În weekend am mai mult timp liber și ies cu prietenii. Încă nu am idei clare despre ce vreau să fac în viitor, cu siguranță să mă perfecționez mereu și să dau mereu maximul. Da, mi-ar plăcea să ajung la cele mai înalte cote ale acestui sport!”

Am întrebat-o pe Sofia cum a fost pentru ea faptul că nu a putut obține oficial titlul național, pentru că nu a avut cetățenia italiană. Se simte mai mult româncă sau italiancă?

„Personal mă simt mai mult româncă, dar cu siguranță, fiind în Italia, vorbind mereu italiană, trăind și crescând aici, am o legătură foarte puternică cu oamenii din jurul meu. Iubesc orașul în care locuiesc, Roma, și asta m-a făcut, cred, să pierd niște obiceiuri românești.

Legat de titluri și cetățenie, îmi pare rău pentru, pentru că am sentimentul că nu primesc ceea ce merit, pentru efortul făcut, și pentru faptul că nu voi putea obține recunoașterea până când nu voi avea dublă cetățenie. Nu mi se pare corect, dar este în regulă așa. Va bene così”.

Mult succes, Sofia,  din partea redacției Rotalianul!