Român din Italia, mort în singurătate de Crăciun. Italienii au prezentat dramatica sa poveste de viață

Stelian, un tânăr de naționalitate română care trăia pe străzile din Roma, capitala Italiei, a fost găsit mort într-o noapte din zilele sărbătorilor de Crăciun, în cartierul Quadraro, acolo unde mulți îl cunoșteau pentru grija cu care încerca să păstreze curată piața în care dormea.

Moartea sa a fost anunțată pe pagina Facebook a unei comunități locale – Comunità di Sant’Egidio Tuscolano, după ce cazul a fost relatat și de Fanpage.

Voluntarii spun că Stelian le repeta adesea că ar vrea să muncească, iar „singura lui dorință adevărată” era să aibă o casă.

Această dorință a sa poate fi văzută și într-un video publicat de Fanpage în anul 2019, în care conaționalul nostru mărturisea că trăiește pe străzi încă din anul 2005.

„Sunt din ’99 aici (în Italia – n.r), am crescut într-un centru de plasament până la 18 ani, apoi, de la 18 ani, am lucrat într-o pizzerie.

Eu trăiesc pe străzi din 2005, știu ce înseamnă să trăiești pe străzi. Cu frigul deja sunt obișnuit, pentru că vin din România.

Am pierdut locul de muncă în 2014, suntem în 2019, sunt cinci ani de când nu lucrez. Lucram ca ajutor de bucătar. Făceam un pic din toate, câștigam 1.000 de euro pe lună, la negru.

Caut de muncă, dar în fiecare bar în care merg, în fiecare restaurant, mi se spune: «Ești român? Nu, mulțumesc».

Italienii s-au săturat, nu mai au încredere în tine. Poți să fii tu bun cât vrei, sută la sută, italienii nu te mai iau la muncă.

Aș vrea o locuință, atât. O locuință, nimic mai mult”, spunea el.

În anii în care a trăit în stradă, Stelian devenise o prezență familiară în piața del Quadraretto: strângea frunzele căzute de la platani, le rupea și le punea în saci mari de plastic, „ca să păstreze curată și ordonată piața” în care își petrecea nopțile.

Comunitatea Sant’Egidio îl vizita de mult timp și îl descrie drept „un tânăr afectuos și simpatic”, care se bucura de întâlnirile cu voluntarii.

În mesajul publicat, voluntarii își amintesc de modestia lui Stelian și de felul în care, chiar și în cele mai grele momente, cerea foarte puțin pentru el:

„Când a nins la Roma, nu ne-a cerut pături, spunând că are multe; când am insistat, ne-a explicat că el era bine și că nu se îmbolnăvise niciodată de când stătea pe stradă; și, când l-am întrebat dacă măcar are nevoie de o geantă sau de un troler ca să-și țină lucrurile, ne-a spus că nu-i trebuie, dar că un sul de saci mari, de un euro, de la magazinul chinezesc i-ar fi mult mai util.”

Comunitatea spune că Stelian „zâmbea mereu”, însă purta o povară veche: „Trăise, când era mic, într-un centru de plasament, iar apoi adopția nu s-a finalizat. Se întrista când vorbea despre asta, arătându-ne o realitate pe care nu ne-o imaginaserăm niciodată:

«Ei sunt cei care au venit să mă caute, de ce au făcut asta dacă apoi nu mă voiau?».”

Voluntarii notează că, după astfel de momente, schimba subiectul și zâmbea din nou, fără să clarifice dacă se referea la centrul în care crescuse sau la o familie adoptivă, „fiindcă era deja destulă durere în viața lui și nu voia să mai adauge altceva vorbind de rău pe cineva”.

Un episod care a rămas imprimat puternic în memoria comunității s-a petrecut în timpul „urgenței de frig”, când Stelian s-a emoționat și le-a spus:

„Voi mi-ați salvat viața, tocmai m-am întors și mi-au aruncat sacul cu păturile! Nu știam ce să fac, dacă nu veneați voi, aș fi murit. V-a trimis Domnul, voi sunteți niște îngeri!”

Într-o iarnă, Sant’Egidio l-a găzduit „într-una dintre primele experiențe de primire pentru oamenii străzii din zona de Est”, iar el a rămas „toată iarna” la sediul tinerilor Partidului Democrat (PD), la adresa Via La Spezia 79.

Tot atunci, Stelian le-a explicat de ce evita unele centre: „Nu-mi plac centrele unde se face primirea, sunt oameni beți, alții au cuțit, sunt periculoase. Dar dacă voi le organizați, am încredere.”

În ultima perioadă, Stelian își schimbase zona, iar vizitele îi erau făcute de voluntarii din Torpignattara.

Comunitatea spune că a murit noaptea, în zilele de Crăciun, și vorbește despre despărțirea de el în termeni profund religioși:

„A murit noaptea, singur, în zilele de Crăciun. Dar nu era singur, l-am căutat și l-am salutat până în ultimul moment. Dar, mai ales, era Isus cu el. Și, în timp ce Isus s-a născut copil, ni-l imaginăm pe Stelian în Împărăția cerurilor, redevenit copil și în brațele lui Isus, ca Maria în mozaicul de la Santa Maria in Trastevere. Și, de data aceasta, nu va fi abandonat.”

Pentru Comunitatea din Sant’Egidio, povestea lui Stelian „împinge și mai mult” la un angajament concret: „să fim familie și să găsim casă și muncă pentru cei mulți care trăiesc pe stradă”.