Pensia unei badante românce din Italia, motiv de tristețe după 20 de ani de muncă: „Oare a meritat o viață de pușcărie fără gratii?”

Postările din grupurile dedicate badantelor românce care lucrează în Italia dezvăluie o realitate dureroasă. După ani întregi de sacrificii, multe dintre ele primesc pensii simbolice, insuficiente pentru a le asigura un trai decent la bătrânețe.

Un exemplu elocvent este postarea unei badante într-un grup dedicat îngrijitoarelor românce în Italia, care, după 20 de ani de muncă, reflectează amar: „După o viață de badantă de 20 de ani, o pensie așa mică… Oare a meritat o viață de pușcărie fără gratii?”

La un comentariu unde a fost întrebată câtă pensie ia din Italia, ea a răspuns: „20 de euro pe an și ăia impozitați…”

În comentariile care însoțesc postarea, alte badante își împărtășesc experiențele și pensiile primite din Italia

Sumele variază, în funcție de numărul de ani lucrați și de orele trecute în contracte.

- Continuarea după publicitate -

O badantă cu 10 ani de muncă și un contract de muncă de 25 de ore pe săptămână spune că primește o pensie de 138 de euro pe lună.

Alta, cu aceeași vechime, dar cu 40 de ore săptămânal, primește 238 de euro.

Pentru 16 ani de muncă, cu un program de 54 de ore săptămânal, o îngrijitoare mărturisește că primește 424 de euro pensie.

„Suntem cea mai joasă categorie, fără un viitor asigurat”

Comentariile scot la iveală sentimentul comun de nedreptate și abandon. Unele femei vorbesc despre sindicate care nu par să ia în considerare situația lor, în timp ce altele își exprimă îngrijorarea că sistemul italian, deși beneficiază de contribuțiile lor, le oferă în schimb pensii „de mizerie”.

„Este o bătaie de joc,” scrie o badantă. „Suntem cea mai joasă categorie, fără un viitor asigurat la bătrânețe. Unele nici măcar nu apucă să beneficieze de pensie, că se îmbolnăvesc sau mor înainte.”

O altă observație interesantă vine din partea unei badante care speră că, în viitor, italienii vor rămâne fără ajutorul badantelor românce. Ea remarcă faptul că generațiile tinere din România nu mai sunt atrase de această meserie:

„Prin anii 2000, am venit noi, astea care aveam atunci până în 40 de ani. Dar acum, fetele tinere nu mai fac această muncă. Sunt posibilități să muncească în România. Așa că, într-o zi, italienii vor rămâne fără badante românce.”

Sacrificii fără recunoștință

Aceste mărturii subliniază durerea unei comunități care și-a dedicat viața îngrijirii celor vulnerabili, dar care nu primește recunoașterea meritată.

Pentru multe dintre ele, munca de badantă a însemnat o viață petrecută departe de familie, ore nesfârșite de îngrijire fizică și emoțională, și sacrificii personale uriașe.

„O viață de pușcărie fără gratii” – această frază exprimă perfect sentimentul resimțit de multe dintre aceste femei, prinse între datoria față de cei pe care îi îngrijesc și neputința de a-și asigura un viitor demn.