Maricica, românca moartă în Italia alături de un prieten de familie: „Era bună, dulce, muncitoare, o femeie excepțională!”

Departe de a putea fi numită „Tărâmul făgăduinței”, Italia a însemnat pentru mulți români în ultimii ani speranța într-o viață mai bună, posibilitatea unui câștig imediat, un loc de muncă pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată de timp care să le ofere o portiță de ieșire din nevoile și lipsurile materiale în care se zbăteau. La fel a fost probabil și pentru Maricica Țăran, femeia de 53 de ani, moartă sâmbătă, 25 ianuarie, la Ceglie Messapica, în Puglia.

Maricica Țăran și Gheorghe Nechita, un român de 41 de ani, au fost găsiți fără viață în apartamentul femeii. După o primă reconstituire, autoritățile italiene au emis ipoteza că cei doi s-au înjunghiat unul pe altul, decedând în urma rănilor provocate, relatează Brindisi Report.

Maricica, sau „Mara” cum o numeau cunoscuții aici, în Italia, venise la Ceglie Messapica cu opt ani în urmă. Un orășel istoric din Puglia cu aproape 20.000 de locuitori, unul dintre cele mai vechi din regiune, fondat în jurul secolului al XV-lea î.Hr. Probabil Maricicăi i-a plăcut la Ceglie Messapica, pentru că se integrase bine în comunitate și își făcuse o mulțime de prieteni. La început lucrase ca „badantă”, apoi închiriase un apartament împreună cu bărbatul cu care trăia, aproape de centrul localității, în apropiere de Piazza Plebiscito și lucra în sectorul agricol, la strâns fructe și legume de pe terenurile de la marginea localității. Toți cei care povestesc acum despre ea spun că Maricica era o fire veselă, senină, o femeie cu multe prietene și mereu cu zâmbetul pe buze, gata oricând să întindă o mână de ajutor celor din jur.

„Mara era o persoană deosebită, o femeie foarte bună – a spus Elena o fostă colegă de muncă, româncă și ea – se comporta bine, era muncitoare și nu lipsea o zi. O vreme am fost și vecine, dar drumurile noastre s-au despărțit în august când ea a plecat să lucreze în altă parte. Era o femeie excepțională.”

Lucia e italiancă și o cunoștea și ea bine pe Maricica: „Ne-am cunoscut când a început să o îngrijească pe mama mea, apoi, mai târziu, ne-am trezit că lucrăm pentru aceeași companie agricolă care se ocupă de recoltarea fructelor și legumelor. Era o femeie dulce, muncitoare, bună, i se citeau în ochi calitățile astea! Era mereu la dispoziția tuturor, drăguță și zâmbitoare, mă simțeam mereu în largul meu cu ea. În ciuda faptului că plecase departe de țara sa, se integrase bine aici, la Ceglie, dar un văl de melancolie i se așternea mereu pe față când aduceam vorba despre asta. Totuși, nu avea probleme în a-și face prieteni, mai ales că munca noastră implică să intrăm și să rămânem în contact cu multe persoane timp de câteva ore bune. În afara acestui context, ne întâlneam adesea la un supermarket din zonă și aproape întotdeauna o duceam acasă cu mașina. Vestea morții sale am aflat-o în timp ce eram la muncă și mi-a înghețat sângele în vene.”

- Continuarea după publicitate -

Cosimo Gianfreda, responsabilul Caritas de la parohia SS. Assunta, care se ocupase de situația economică și familială a Maricicăi Țăran și căreia, în fiecare lună, îi oferea un pachet cu alimente de bază a spus despre ea: „La fel ca mulți dintre compatrioții săi, Maricica înfrunta o viață nu tocmai ușoară. Ca și Caritas, ne confruntăm cu multe situații neplăcute, încercând să oferim un ajutor, un cuvânt de îmbărbătare și sprijin. A fost o persoană bună care nu a meritat acest sfârșit dramatic și feroce.”

Maricica, o persoană bună, muncitoare, disponibilă… Și totuși, ce s-a întâmplat sâmbătă între pereții apartamentului său, în care femeia română a fost înjunghiată până la moarte de Gheorghe Nechita? Ce forță, ce furie i-a dat puterea ca și ea la rândul ei să străpungă pieptul bărbatului cu care era în casă în momentul respectiv? Cum s-a ajuns la o asemenea situație? Care a fost motivul feroce pentru care s-a ajuns la o asemenea tragedie? Răspunsuri pe care încă le așteptăm de la autoritățile italiene și care vor veni abia după ce se va efectua autopsia celor două corpuri fără viață și o examinare atentă a rănilor provocate de lama cuțitului folosit ca armă.

Anchetatorii au luat declarații de la mai multe persoane, inclusiv vecini și alți români cu domiciliul în Ceglie Messapica. Încearcă să înțeleagă dacă recent au existat motive de ceartă între Gheorghe Nechita și prietenii care i-au oferit ospitalitate. În vârstă de 41 de ani, Nichita locuia în provincia Catania, unde lucra ca păstor și muncitor agricol. Venea deseori la Ceglie, pentru a lucra și aici, tot în mediul rural. Din informațiile de până acum, păstorul român se întorsese la Ceglie Messapica în urmă cu aproximativ 10 zile.

Probabil în schimbul ospitalității, Nechita oferea prietenilor săi o sumă de bani. Din acest motiv, nu se poate exclude faptul că disputa izbucnită între Maricica Țăran și Gheorghe Nechita ar putea fi atribuită unor motive economice. Dar o altă ipoteză care este luată în considerare este cea a avansurilor sexuale pe care bărbatul i le-ar fi putut face femeii, mai ales că partenerul acesteia era plecat la muncă în zona Polignano (Bari).

Cert este că în jurul orei 12.15 de sâmbătă, vecinii au văzut-o pe Maricica ghemuită pe balcon și plină de sânge. Crezând că a căzut, au anunțat salvarea la numărul de telefon 118. Odată la fața locului, sanitarii au constatat că femeia, fără viață, avea o rană pe față care nu era compatibilă cu o cădere. În acel moment, a fost solicitată intervenția carabinierilor.

Cadavrul lui Nechita a fost găsit întins pe podea în dormitor. La câțiva centimetri se afla un cuțit de bucătărie cu lama de 20 cm, pătat de sânge. Bărbatul a fost ucis cu o singură lovitură de cuțit, în zona pieptului. Femeia avea o rană între buza inferioară și gât. Anchetatorii nu au nici o îndoială că cei doi, cu același cuțit, s-au înjunghiat mortal unul pe celălalt. Doar autopsia va permite însă reconstituirea exactă a faptelor, clarificând cine a fost cel care a lovit mai întâi.