Leonard, românul care după 23 de ani de Italia a ajuns să trăiască pe stradă. „Regrete?! Le avem cu toții, dar viața merge înainte”

„La vârsta mea e greu să mai crezi în vise. Dar am un vis pe care nu-l abandonez niciodată: acela de a trăi o viață decentă.”

Sunt cuvintele lui Leonard, bărbat român de 59 de ani sosit în Italia în anul 1995 și pe care astăzi destinul l-a adus într-o situație crudă, o situație în care nu am vrea să ne găsim niciodată, niciunul dintre noi: aceea de a trăi pe stradă.

Povestea sa este prezentată de jurnalistul Tommaso Fabiani de la un ziar local din localitatea italiană Pisa, unde Leonard se află din 2013. Jurnalistul italian l-a cunoscut pe bărbatul român la un prânz de Crăciun dedicat săracilor, organizat de Caritas și Societatea pentru Sănătate din Pisa, în colaborare cu Cooperativa Socială ‘Paim’, care a avut loc marți, 18 decembrie, 2018, pe via Garibaldi din localitate.

„Știi?! Când rămâi fără muncă, apoi te desparți de soție și te îndepărtezi de familie, e ușor să te lași dus de val și să o iei pe căi greșite. Eu am căzut în patima băuturii și am început să beau. Un pic e și vina mea, ăsta-i adevărul. Acum sunt bine. Regrete?! Le avem cu toții, dar viața merge înainte și eu trebuie să merg înainte cu ea”, povestește Leonard cu melancolie pentru Pisa Today.

Ajuns în Italia din România acum 23 de ani, Leonard s-a stabilit în regiunea Piemonte din Italia

- Continuarea după publicitate -

„Acolo mi-am făcut o familie și timp de 13 ani am lucrat în tâmplărie metalică. Apoi am pierdut locul de muncă. În relația cu soția, în acel moment existau deja ceva probleme și când am rămas fără muncă problemele s-au agravat. De atunci totul a început să meargă rău. Copiii mei? Nu-i mai văd și nu-i mai aud de 7 ani de zile”, îi povestește Leonard jurnalistului italian.

După mai multe necazuri, Leonard ajunge la Pisa, în aprilie 2013

„Sincer să fiu, nu știu să-ți spun cum am ajuns aici. Când am venit din Piemonte, am mers la Viareggio. Acolo era un conațional care lucra pe șantierele navale și care a încercat să mă ajute să găsesc un loc de muncă. Din păcate, nu am găsit nimic și după câteva luni și amicul meu s-a întors în România. De acolo ceva m-a adus la Pisa”, adaugă conaționalul nostru.

„În acest moment – continuă Leonard – mânânc zilnic la cantinele de la Caritas și petrec nopțile în dormitorul de pe via Conte Fazio (în cartierul Porta a Mare – n.r.). Din păcate, se poate sta acolo doar timp de 20 de zile consecutive, apoi trebuie să părăsești structura. De aceea frecventez și dormitoarele din alte orașe din regiune. La Pisa stau bine, însă, o consider baza mea, un pic ca și cum ar fi casa mea. Dacă aș putea să aleg, aș vrea să găsesc un loc de muncă în acest oraș”.

Astfel, conaționalul nostru de 59 de ani își petrece zilele încercând să facă ceva mărunțiș pentru a merge înainte

„Din fericire, sunt persoane care mă cunosc și mă ajută, chemându-mă să fac mici lucrări. Dar aș vrea să găsesc ceva fix, pentru că trebuie să pun ceva deoparte și pentru pensie. Caut un loc de muncă, m-am înscris la diferite agenții și la oficiul de muncă, dar până acum fără niciun rezultat”, încheie Leonard.