Înghețata cu gust de mămăligă: după 14 ani în Italia, un român și-a deschis în țară o gelaterie unde „aromele posibile tind spre infinit“

Dezamăgiţi de o Românie care le oferă prea puţine oportunităţi de dezvoltare profesională şi condiţii de viaţă decente, unii dintre români iau drumul străinătăţii. Mulţi dintre ei răzbat, se adaptează, îşi croiesc drum şi îşi găsesc un rost afară. Alţii, deşi depăşesc dificultăţile întâmpinate, se întorc totuși acasă.

Dragoş, un tânăr de 37 de ani din Ploieşti, după 14 ani petrecuți la muncă în Italia s-a întors în orașul de baștină unde a deschis una dintre cele mai elegante și mai rafinate gelaterii din oraș, gelaterie în care tipul sortimentelor de îngheţată tinde spre infinit. A făcut până şi înghețată cu gust de mămăligă!

În anul 2000, Dragoş Ştirbu a decis că trebuie să părăsească România. Născut şi crescut la Ploieşti, Dragoş, în vârstă de 37 ani, are părinţi cu origini sucevene aduşi în această parte de țară de repartiţiile comuniste de pe timpul regimului ceaușist. Imediat după liceu, s-a înscris la o şcoală de vameşi, însă realitatea l-a trezit rapid. „Mă şi vedeam, după şcoală, cum opresc traficul de ţigări de la frontierele României. Era o perioadă cu mari capturi, astfel că visam cu ochii deschişi la viitoarea mea meserie. După ce am terminat colegiul, mi s-a cerut, pentru angajare, echivalentul de acum a 40.000 de euro. A fost o mare deziluzie şi mi-am dat seama că am pierdut timpul degeaba“, povesteşte Dragoş pentru adevărul.ro.

De la munca în agricultură la șef de restaurant: „nu a fost deloc uşor, locuiam în dormitoare cu 12-13 persoane, unde nu exista nici un fel de intimitate”

A fost ușor de convins de un verișor care lucra pe atunci în Italia  și care l-a ademenit cu un post de muncă în agricultură despre care i-a zis să-l încerce, măcar pentru câteva luni, pentru a câștiga ceva bani. Așa a plecat Dragoș în Peninsulă, iar lunile s-au transformat în ani.

- Continuarea după publicitate -

Cu avantajul de a fi învăţat singur italiana, încă din România, de la televizor, a trecut de la agricultură la construcţii. „Nu a fost deloc uşor, locuiam în dormitoare cu 12-13 persoane, unde nu exista nici un fel de intimitate. După ce s-au terminat aceste joburi sezoniere, m-am angajat ca spălător de vase în zona Monza, celebră în Italia pentru că aici locuieşte Berlusconi, dar şi pentru numeroasele sale restaurante”, povesteşte antreprenorul.

Între timp, alături de el a venit în Italia şi iubita sa din copilărie, Elena, acum soţia lui Dragoş, cu care are împreună, doi copii.

În momentul în care a plecat un ajutor de bucătar din restaurantul în care era angajat, Dragoş i-a ocupat postul. „Îmi plăcea din copilărie să stau în bucătărie pe lângă mama sau bunica mea, însă aici era cu totul altceva. Am avut şi şansa să învăţ de la un profesionist, un om extraordinar şi un bucătar recunoscut în Italia. A fost o experienţă cu totul nouă, care a durat patru ani”, povesteşte ploieşteanul.

În momentul în care patronul a început să-i întârzie salariul timp de patru luni, Dragoş s-a angajat ca bucătar într-un alt restaurant, unul mare, cu pretenții.

„A fost o nouă experienţă de patru ani, cu foarte multă muncă, dar şi cu poveşti interesante. Am lucrat alături de români, ucrainineni, egipteni, italieni, un turn Babel care transforma bucătăria într-un mare haos, aşa cum sunt prezentate în filme, dar şi cu multă distracţie. La un moment dat, patronul mi-a încredinţat misiunea de a mă ocupa exclusiv de un restaurant din cele patru care formau afacerea sa. Am acceptat provocarea şi am dus-o cu bine la capăt“, descrie Dragoş, cu multă modestie, parcursul său profesional de la muncitorul în agricultură la bucătarul şef căruia un om de afaceri din Italia i-a încredinţat soarta restaurantului său.

Dorul de casă nu i-a dat pace: „trebuie să mă întorc şi să îmi trăiesc viaţa lângă ai mei”

Dar în ciuda faptului că era un profesionist recunoscut, venituri consistente şi o viaţă la care majoritatea românilor visează, Dragoş a decis să se întoarcă în România. „Poate părea absurd, un răsfăţ sau ipocrizie, însă efectiv am simţit că nu mă pot împotrivi chemării pământului şi sângelui străbun, un sentiment greu de definit. Că trebuie să mă întorc şi să îmi trăiesc viaţa lângă ai mei”, povesteşte Dragoş, care şi-a lichidat tot ce avea în Italia şi s-a întors în Ploieşti.

A prospectat puţin piaţa şi a deschis gelateria Caffe Milano din centrul oraşului unde a adus un strop de Italia prin îngheţata artizanală pe care o prepară singur după tehnicile deprinse în Italia, dulciurile specifice, cafeaua, aperitivele şi băuturile preparate după reţete din Peninsulă. Atât el, cât şi soţia sunt aproape permanent în micul restaurant.

Fantezia românului nu are limite: înghețata cu gust de mămăligă, ultima invenție a lui Dragoș!

A cucerit până acum ploieştenii cu 20 de gusturi clasice, de la ciocolată până la vanilie şi mentă, la care se adaugă „de la 80-120 spre infinit” de sortimente, în funcţie de sezon: smochine, cardamon, ghimbir etc. Este celebru pentru îngheţata de ciocolată fondantă cu sare de mare, dar şi cea de pere cu parmezan.

„Se poate face îngheţată cu aromă de orice, eu am făcut şi cu gust de mămăligă, din făină de porumb. Depinde de cererile clienţilor”, povesteşte Dragoş care recunoaşte că, cel mai mult, i-a fost teamă de mentalităţi atunci când a decis să-şi deschidă o afacere acasă. „Mi-am dat seama însă că sunt pe drumul cel bun atunci când italieni veniţi prin Ploieşti m-au lăudat pentru preparatele mele, iar unii au spus chiar că sunt mai bune ca în unele locuri din Italia”.

Povestea lui Dragoș face parte din marea carte a poveştilor românilor care se reîntorc în ţară cu gândul de-a aplica în sistemul românesc lecţiile învăţate în străinătate. Români care, după ani petrecuţi în țări străine, se întorc în România şi încearcă să se readapteze la viaţa de acolo. Le este greu? Le este ușor? Nu știm. Cert este că doar frică nu le este! Pentru că a te întoarce acasă înseamnă să alegi cu sufletul iar cine are curajul să-și ia lumea în cap pentru o viață mai bună are și puterea să o ia de la capăt acasă, mai optimist, mai încrezător în forțele proprii!