Încheierea anului școlar în Italia a adus motiv de bucurie și mândrie pentru mulți părinți români. În fiecare an, elevi și studenți români din așa numită “ a doua generație” se remarcă prin rezultatele și premiile obținute.
Azi v-o prezentăm pe una din tinerele românce cu care ne mândrim. Este vorba despre Elena Artemis Tihan, în vârstă de 13 ani, elevă la Institutul “Primo Levi” din Marino.
Ea terminat clasa a opta (“terza media”) cu media 9.83 și a fost premiată cu o bursă de studiu în cadrul unei Festivități cu caracter regional, care a avut loc pe 7 iunie la Teatrul Artemisio din Velletri, în prezența vice primarului Chiara Ercoli. Este vorba despre cea de-a doua ediție a inițiativei „Bursa Veronica Cocchiara – Să cultivăm bunătatea”.
După premiere, Elena a povestit pentru “Rotalianul” ce înseamnă pentru ea recunoașterea primită, ce va face cu premiul, dar și care este raportul cu rădăcinile sale românești.
Rotalianul: Ce înseamnă pentru tine premiul primit, o bursă de studiu?
Premiul înseamnă în primul rând rodul sacrificiului meu. În acești ani am muncit mult și vreau să le mulțumesc în primul rând părinților mei și, de asemenea, mie însămi, pentru că aceste sacrificii au adus ceva bun.
Care sunt materiile care îți plac cel mai mult?
Materiile care îmi plac cel mai mult sunt matematica, arta, franceza. Un pic și istoria!
Anul viitor vei merge la Liceu. Ce profil ai ales?
Voi merge la Liceul “Margherita di Savoia” la Roma și voi face științe umane, opțiunea economic-socială.
Ce îți dorești să faci când vei fi mare?
Când voi fi mare, aș dori să lucrez în finanțe sau marketing; acest domeniu m-a fascinat mereu.
Ești născută într-o familie de români din Italia. Ce legătură ai cu România? Te simți mai degrabă româncă sau italiancă?
În Italia mă simt mai mult româncă și în România mă simt mai mult italiană! Depinde de unde mă aflu, dar în general mă simt mai mult româncă decât italiană.
Cum sunt integrați elevii români în școlile din Italia, din punct de vedere al experienței tale? Sunt episoade de bullying?
În orașul meu (care este într-adevăr un orășel foarte mic) (Marino, n.red.), nu am auzit niciodată de bullying pentru cineva român. Din contră, din experiența mea, nouă, românilor, colegii ne cer mereu să-i învățăm câteva cuvinte utile în română.
Cât de des mergi în România și ce le povestești colegilor italieni de țara părinților tăi?
Merg în România cam o dată pe an, în principal vara, în orașul părinților mei, Brăila. Îmi place verdele și oamenii! În zona mea sunt străzi pline de copaci și parcuri cu tematică naturală, iar majoritatea oamenilor sunt foarte simpatici și au un zâmbet cald și primitor! Facem plimbări în aer liber, am vizitat centrul, diverse muzee, locuri publice
Eu descriu România colegilor mei ca relaxare, calm, pace, un loc unde te poți recrea și fi tu însuți, fără presiunea constantă sau anxietatea din partea altora.
Te-ai gândit vreodată să te întorci definitiv în România?
Da, aș merge să locuiesc în România în viitor. Aș prefera să-mi construiesc viața acolo și să-mi fac proiectele viitoare.
O ultimă întrebare: ce vei face cu premiul primit?
Ca premiu, am primit 200 de euro. Cu acești bani, cu siguranță, voi plăti articolele școlare, deci cărți. Și, dacă mai rămân bani, un ghiozdan și papetărie.
Felicitări și mult succes, Elena!
