O badantă din Italia a fost obligată de instanța civilă să restituie moștenirea primită de la bătrâna pe care a asistat-o mai bine de cinci ani, după anularea testamentului acesteia. Averea cuprindea bani aflați în conturi și două apartamente, iar cei trei nepoți ai pensionarei au fost recunoscuți drept moștenitorii legali.
Potrivit Corriere della Sera, hotărârea a fost pronunțată zilele trecute de către judecătoarea Simona Gambacorta, din cadrul Secției a doua civile a Tribunalului din Torino. Îngrijitoarea, în vârstă de 60 de ani și de origine venezueleană, trebuie să le restituie nepoților imobilele situate pe corso Casale și să plătească aproximativ 6.000 de euro reprezentând cheltuieli de judecată.
În centrul procesului s-a aflat capacitatea pensionarei de a decide asupra propriei averi la momentul întocmirii testamentului. Documentul era scris de mână, purta data de 25 septembrie 2012 și o desemna pe badantă drept unica moștenitoare.
Bătrâna, care a murit în 2015, la vârsta de 80 de ani, era văduvă și nu avea copii. Suferea de mai multe afecțiuni fizice și psihice, inclusiv depresie acută.
Îngrijitoarea începuse să lucreze în locuința ei la sfârșitul anului 2009. Pe parcursul celor peste cinci ani de asistență, cei trei nepoți, copiii fratelui pensionarei, s-au plâns în repetate rânduri că badanta le împiedica vizitele, permițându-le doar rareori să își vadă mătușa.
După deces, familia a aflat despre testament și despre faptul că îngrijitoarea urma să primească atât disponibilitățile din conturile bancare, cât și cele două apartamente. Nepoții au depus o plângere, contestând împrejurările în care mătușa lor, grav bolnavă, ar fi redactat documentul în beneficiul exclusiv al badantei.
Procesul penal și anularea testamentului
Ancheta deschisă de Parchetul din Torino a dus, în 2022, la condamnarea îngrijitoarei pentru exploatarea unei persoane incapabile să își protejeze interesele.
În 2024, Curtea de Apel din Torino a modificat parțial sentința inițială și a constatat prescrierea infracțiunii, dispunând încetarea procesului penal. Instanța a menținut însă dispozițiile în favoarea celor trei nepoți constituiți părți civile, precum și constatarea caracterului ilicit, din perspectiva răspunderii civile, al conduitei badantei. Hotărârea a rămas definitivă.
Ulterior, litigiul privind valabilitatea testamentului a continuat în fața instanței civile.
Judecătorii au stabilit că problemele pensionarei existau deja în perioada redactării documentului, înainte de prima sa internare într-o secție de psihiatrie. Potrivit constatărilor judiciare, aceasta „nu era în măsură să își definească în mod clar dorințele, inclusiv în privința întocmirii unui testament, din cauza unei patologii neuropsihiatrice care îi limita capacitatea de a înțelege și de a voi, precum și a unei stări de vulnerabilitate psihică determinate de fragilitatea sa emoțională și afectivă”.
La această evaluare au contribuit documentele medicale și declarațiile rudelor și vecinilor, adunate în cadrul procedurii penale. Martorii au descris izolarea socială severă a bătrânei, degradarea stării sale fizice și condițiile deteriorate din locuință în care badanta o lăsa să trăiască.
Aceste împrejurări au fost considerate „o dovadă, încă o dată, că aceasta se afla într-o stare de boală psihică ce o făcea incapabilă să își gestioneze propriile interese de viață”.
Concluzia instanței a fost că, atunci când a întocmit testamentul, pensionara suferea de o afecțiune cu factori multipli, care o făcea nu doar influențabilă, ci „total incapabilă să înțeleagă și să își exprime voința”. În consecință, testamentul a fost declarat nul, iar moștenirea trebuie restituită celor trei nepoți.
