O femeie de 77 de ani din Italia, grav bolnavă de cancer, a murit la numai o lună după ce familia sa a depus documentele necesare pentru aducerea unei badante din Ecuador. Autorizația pentru angajarea îngrijitoarei a fost eliberată abia la 1 iulie 2026, la mai bine de doi ani de la decesul beneficiarei.
Potrivit La Stampa, Angela a murit la 23 aprilie 2024. Fusese diagnosticată cu cancer pancreatic și le spusese celor trei copii că nu vrea să își petreacă sfârșitul vieții într-un spital sau într-un centru de îngrijiri paliative.
„Vreau să mor acasă la mine”, a fost dorința exprimată de ea.
Familia a acceptat și a încercat să îi asigure îngrijirea necesară. Copiii au ajuns să se ocupe de numeroasele sarcini presupuse de tratament și de viața de zi cu zi: programări, rețete, chimioterapie, administrarea medicamentelor și supravegherea pe timpul nopții.
Asistența medicală la domiciliu oferea pentru câteva ore sprijinul unui asistent medical și al unui medic specializat în îngrijiri paliative, însă mare parte din responsabilitate rămânea familiei.
În aceste condiții, copiii au început să caute o badantă. Încercările lor nu au dus însă imediat la găsirea unei persoane potrivite. Unele candidate puteau lucra doar după-amiaza, altele nu acceptau să rămână noaptea, iar unele refuzau contractul și solicitau bani în plus fără forme legale.
Între timp, starea Angelei continua să se înrăutățească.
Soluția părea să apară după ce o profesoară de la Universitatea din Torino le-a vorbit despre Nila, o ecuadoriană cu două decenii de experiență profesională în oraș și cu recomandări foarte bune.
Cu cinci ani înainte, Nila plecase la Quito, în Ecuador, pentru a avea grijă de propria mamă bolnavă. După ce o îngrijise până la sfârșitul vieții, își dorea să revină la Torino, unde se afla familia ei.
Pentru a putea lucra din nou în Italia, trebuia însă parcursă procedura prevăzută de decretul privind fluxurile de lucrători străini.
În 2024 existau 9.500 de locuri la nivelul întregii Italii pentru sectorul asistenței familiale. Cererile erau transmise online în ziua stabilită pentru așa-numitul „click day”.
Familia trebuia, printre altele, să demonstreze prin declarația de venit că poate suporta salariul și contribuțiile și să prezinte certificatul municipal privind caracterul adecvat al locuinței. După verificarea actelor, ghișeul unic trebuia să elibereze autorizația, iar ulterior consulatul putea acorda viza.
Pentru Angela, ziua depunerii cererii a fost 21 martie 2024. La ora 9:05 fuseseră deja înregistrate în Italia 49.228 de solicitări.
CAF-ul a reușit totuși să transmită dosarul pentru Nila. Cristina, operatoarea care se ocupa de procedură, le-a transmis familiei că portalul se blocase, dar că cererea fusese depusă cu succes.
Părea că principalul obstacol fusese depășit. Răspunsul autorităților nu a mai venit însă la timp.
Angela a murit pe 23 aprilie 2024, în patul său, așa cum își dorise. În jurul ei se aflau prietenele și două călugărițe, iar ultimul rozariu a fost rostit în camera sa.
Familia a informat CAF-ul despre deces și, potrivit rudelor, li s-a comunicat că procedura își va continua cursul.
Nila a continuat o perioadă să spere că va putea reveni la Torino. A trecut însă un an, apoi încă unul, fără ca întoarcerea în Piemonte să devină posibilă.
În cele din urmă, ecuadoriana, trecută de 60 de ani, a plecat în Spania, unde locuia o verișoară. Acolo a reușit să găsească un loc de muncă legal, fără să treacă printr-o procedură de tip „click day”.
Când familia Angelei nu mai aștepta niciun răspuns, a sosit mesajul prin poșta electronică certificată: la 1 iulie 2026 fusese acordată autorizația pentru angajarea badantei.
Documentul stabilea un termen de șase luni pentru folosirea autorizației, înainte ca aceasta să își piardă valabilitatea. Numai că Angela murise cu mai bine de doi ani înainte, iar Nila își refăcuse deja viața profesională în Spania.
Personalul patronatului care lucrează cu asemenea dosare susține că procedurile s-au îmbunătățit în ultimii doi ani și că, în prezent, așteptarea ajunge cel mult la opt luni. Totodată, este recunoscută existența unei probleme atunci când beneficiarul moare în timpul procedurii: instituțiile nu dispun de un mecanism prin care informația să circule între ele.
În cazul Angelei, diferența dintre termenul prevăzut și cel efectiv a fost uriașă. Procedura ar fi trebuit încheiată în maximum 60 de zile, însă răspunsul a venit după 832 de zile de la 21 martie 2024, aproape de 14 ori mai târziu.
