Au aruncat la groapa de gunoi trupul unui român mort într-un accident de muncă, 2 patroni italieni condamnați la închisoare

Mihai Iștoc, în vârstă de 45 de ani, venise în Italia pentru a oferi o viață mai bună soției sale și celor doi copii rămași în România și așa cum adesea ni se întâmplă nouă, românilor din străinătate, a găsit un loc de muncă la negru, la o firmă de construcții deținută de doi cetățeni italieni din provincia Torino. Acel loc de muncă însă nu numai că i-a adus moartea bărbatului român, dar i-a lăsat totodată soția și copiii timp de patru ani cu sute, poate mii de întrebări fără răspuns, neștiind nimic de el.

Era o zi de vară, luni, 8 iunie 2009, când conaționalul nostru s-a trezit dis de dimineață și s-a pregătit pentru muncă, urmând să lucreze pe un șantier din localitatea Venaria Reale, la circa 16 kilometri distanță de Torino. Mihai s-a dus la muncă în acea dimineață la fel ca în oricare alta, dar ziua aceea avea să-i fie fatală. O tragedie care de fapt putea fi prevăzută cu ușurință deoarece lipsa echipamentului de siguranță era ceva normal pentru cei doi italieni care l-au angajat pe Mihai la firma lor de construcții și tocmai această lipsă i-a adus moartea. Mai exact, în timp ce spărgea un zid la înălțime cu un ciocan pneumatic, românul nostru s-a dezechilibrat și a căzut de pe schelă, pierzându-și astfel viața.

Un alt bărbat român, cu care Mihai era prieten și trebuia să se întâlnească la prânz în ziua respectivă pentru a mânca împreună, a fost cel care l-a găsit pe românul nostru la pământ, fără viață. Prietenul decedatului însă, în loc să alerteze autoritățile, i-a anunțat pe patronii italieni mai întâi care au venit în viteză pe șantier și au început să-l intimideze pentru a-l convinge să plece fără să spună nimănui despre cele întâmplate. Și au reușit, fiindcă prietenul lui Mihai s-a făcut nevăzut, iar cei doi patroni au pus trupul neînsuflețit al românului pe o canapea care urma să fie aruncată, au pus-o apoi în camion și au aruncat canapeaua cu tot cu corpul muncitorului român la o groapă de gunoi situată la vreo 60 de kilometri de șantierul unde a avut loc tragedia.

Câteva zile mai târziu, câțiva vânători aflați în trecere pe acolo aveau să găsească trupul fără viață al conaționalului nostru în acea groapă de gunoi și au alertat autoritățile. Dar fața victimei era complet desfigurată și nu s-a găsit niciun document asupra sa sau alte elemente care să ducă la identificarea lui. Au trecut apoi patru ani, timp în care soția lui Mihai și copiii lui nu mai știau nimic de el. Fratele său, care se pare că muncea și el în Italia, a fost ultima persoană care l-a văzut înainte să moară și tot el a fost cel care a denunțat dispariția lui după o vreme.

Așa s-a întâmplat ca anchetatorii să observe o asemănare între chipul din fotografiile arătate de fratele lui Mihai carabinierilor și cel al bărbatului găsit mort în acea groapă de gunoi, a cărui chip a fost reconstruit cu ajutorul computerului. Un ulterior test ADN a confirmat aceste suspiciuni și misterul acelui tată român în vârstă de 45 de ani dispărut fără urmă a fost deslușit. Dar numai pe jumătate, fiindcă deși au aflat cui îi aparținea trupul neînsuflețit aruncat fără milă la groapa de gunoi, carabinierii aveau obligația de a afla și în ce circumstanțe a murit și cum a ajuns trupul său acolo.

- Continuarea după publicitate -

Ancheta a fost luată așadar de la capăt, iar investigatorii au început să interogheze persoanele apropiate lui Mihai, printre care și prietenul său român care l-a găsit fără viață pe șantier și abia atunci așa-zisul prieten al victimei a cedat și le-a povestit ce s-a întâmplat în acea zi pe șantier.

„Am trecut pe la el, pe șantierul de lângă cel unde lucram eu. L-am găsit mort”, le-a mărturisit anchetatorilor românul care a descoperit corpul lui Mihai. „Ține-ți gura, nu spune nimic nimănui… Gândește-te la familia ta, ne ocupăm noi de tot”, l-au intimidat atunci patronii italieni pe martor.

Această mărturisire a fost fundamentală și de ajuns în ochii procurorului pentru a-i trimite în judecată pe antreprenorii italieni: Vittorio Opessi, 56 de ani și Antonino Marino, 55 de ani. Cei doi au fost judecați și condamnați atât în primă instanță, cât și în apel. Avocații lor au decis însă să ducă procesul la Curtea de Casație și singurul lucru pe care au reușit să-l obțină a fost o pedeapsă mai mică pentru Marino, care în primă instanță a fost condamnat la 6 ani și 2 luni de închisoare.

Judecătorii de la Curtea de Casație în schimb i-au condamnat în mod definitiv pe cei doi italieni în cursul zilei de marți, 11 februarie 2020, la 7 ani de închisoare pentru Vittorio Opessi și doar 4 ani de închisoare pentru Antonino Marino. Cei doi sunt acuzați de omor din culpă și ascunderea cadavrului, dar amândoi susțin însă (și au susținut asta tot timpul) că ar fi nevinovați.

„Voi merge la închisoare nevinovat și când voi ieși de acolo soția mea, care e grav bolnavă, nici nu va mai fi și nu va avea pe nimeni care să-i fie aproape în această perioadă”, a declarat Opessi după proces prin intermediul avocatului său, scrie presa locală.