Lucignano – omagiu adus de către comunitatea italiană Gianinei, badanta română ce în aceste zile își înmormântează mama

Gianina Iordache este una dintre noi, o tânără română emigrată în Italia în căutarea unei vieți și a unui viitor mai bun, lucrând și integrându-se respect și considerație în comunitatea italiană din care face parte de ani buni. Azi, Gianina are nevoie de un umăr pe care să plângă iar italienii, recunăscători, se grăbesc să il ofere.

Nu ajunge să fii doar bine crescut, educat, să îți asumi și să îți îndeplinești responsabilitățile, să știi să ceri ceea ce ți se cuvine cu bun simț și cu diplomație, să fii disciplinat în munca pe care o desfășori și demn în viața de zi cu zi. Nu, nu ajung toate astea sau poate sunt suficiente pentru a fi acceptat social, dar omenește? Pentru a te integra perfect în comunitatea locală din care vrei și trebuie să faci parte, pentru a te simți făcând parte dintre ei, cei pe care i-ai găsit aici, tu, străin venit de la mii de kilometri depărtare, trebuie să îți pui și o bucățică de suflet pe masă, nu doar valiza și pașaportul. Mai ales atunci când lucrezi cu oameni, bătrâni, copii sau persoane cu diverse dizabilități. Când străinul care te ospitează va vedea că în munca pe care o faci alături de responsabilitate pui și un dram de omenie, că rupi din sensibilitatea sufletului tău pentru a dărui și un strop de afecțiune pe lângă îngrijirile necesare, îți va răspunde cu aceeași monedă.

A înțeles aceste lucruri Gianina Iordache, româncă emigrată în Italia ani în urmă care în aceste zile trece prin momente grele și de profundă tristețe fiind nevoită să își înmormânteze mama.

Comunitatea italiană din Lucignano, provincia Arezzo, Toscana, în mijlocul căreia Gianina a trăit și a muncit în ultimii ani, și-a exprimat public regretul, solidaritatea și a transmis mesajul său de respect și afecțiune pentru românca noastră printr-un articol emoționant scris de publicația Valdichiana Oggi:

„Gianina a devenit în timp un reper important pentru comunitatea locală”, scrie ziarul italian. „Lucrează la Casa de Odihnă ‘Arrighi Griffoli’ ca asistent sanitar unde, abilitățile sale remarcabile și atașamentul profund pentru numeroșii oaspeti, au făcut ca în timp Gianina să devină o persoană extrem de importantă pentru toți bătrânii prezenți aici, să constitue un liant de coeziune al unei mari familii, așa cum este cea a casei de bătrâni din Lucignano. Activitatea ei de zi cu zi, ajutorul pe care îl oferă prin munca sa persoanelor în vârstă de aici, au ajuns treptat să fie apreciate de toți dintre noi, locuitori ai acestei localități. Acțiunile ei dar mai ales dragostea pe care o pune în munca sa, provine din încărcătura emoțională puternică de care este capabilă această tânără, exprimată mereu printr-un zâmbet sau printr-o mângâiere pentru oamenii care au găsit în acestea un medicament miraculos care le înseninează ultimele zile, zile petrecute în comunitatea acestei case de odihnă.”

- Continuarea după publicitate -

Cuvinte frumoase la adresa conționalei noastre, care nu se opresc aici:

„Gianina a făcut din profesia sa un fel de misiune” – continuă jurnalistul Guido Perugini de la publicația Valdichiana Oggi care vede în comportamentul tinerei românce o dorință de depășire a condiției de imigrant. „Există în ea, în acțiunile ei de zi cu zi, un puternic mesaj simbolic: depășirea barierelor mai mult sau mai puțin invizibile de tip cultural, chiar mai mult decât cele rasiale. Iar acum, în aceste timpuri marcate de obscurantism în ceea ce-i privește pe cetățenii care fac parte dintr-o etnie diversă, exemplul Gianinei confirmă valoarea profundă a respectului și a toleranței.”

„În aceste zile, Gianina se confruntă cu o mare dramă familială. De puțin timp adusese în Italia pe mama sa grav bolnavă pentru a-i pune la dispoziție cure și tratament în spitalele italiene. A tras cu unghiile și cu dinții Gianina în aceste ultime zile pentru a calma durerile mamei sale, dar în același timp, niciodată nu și-a neglijat îndatoririle sale profesionale.

Doamna Maria, mama tinerei românce, a murit. Tratamentele primite la spitalul „San Donato” din Arezzo, nu au mai putut-o ajuta, boala a învins, iar Gianina a plecat împreună cu ea în România pentru a-i fi alături pe ultimul său drum.

În imensa durere sufletească, toată localitatea Lucignano se strânge în jurul Gianinei și al tatălui său, cu afecțiune și gratitudine, cu respect și dragoste, așa cum merită persoane precum ea.”

Jurnalistul italian concluzionează: „Ne place să credem, că în aceste timpuri în care mulți analiști leneviți scuipă sentințe împotriva străinilor, Gianina Iordache ne-a dat o lecție la toți despre ceea ce înseamnă civilizație (…), demonstrând prin comportamentul ei forța sa extraordinară de femeie venită de departe în căutarea unui viitor satisfăcător și a ideii de o viață mai bună și mai fericită.”

Cuvinte frumoase, emoționante, la adresa conaționalei noastre. Ce-a făcut Gianina să le merite? S-a comportat probabil așa cum mama Maria, de care astăzi este nevoită să își ia rămas bun, a învățat-o. Așa cum multe dintre noi se comportă, amintindu-ne mereu învățăturile educației „celor șapte ani de-acasă” și cuvintele înțeleptei noastre zicători populare: „cu ce mână dai, cu aia primești!”

Condoleanțe, regrete și sincere păreri de rău din partea redacției noastre, Gianina! Suntem mândri de români ca tine!

Articolul în limba italiană, scris de Guido Perugini pentru publicația Valdichiana Oggi îl puteți citi aici:

Gianina, una piccola grande storia d’amore