Autoritatea părintească și răpirea copiilor de către unul dintre părinți, conform legislației UE

Părinții răspund de creșterea și educarea copiilor și de administrarea eventualelor lor bunuri. De asemenea, au dreptul de a reprezenta interesele copiilor în justiție.

În toate țările din UE, autoritatea părintească îi revine automat mamei și, în cazul cuplurilor căsătorite, și tatălui. În majoritatea cazurilor, părinții exercită în comun autoritatea părintească.

În schimb, în cazul taților necăsătoriți, drepturile și îndatoririle diferă de la o țară la alta.

Încredințarea copilului și dreptul de vizită

Reglementările privind încredințarea copiilor și dreptul de a-i vizita sunt stabilite de fiecare țară în parte. Legislația națională stabilește:

- Continuarea după publicitate -

• cui i se încredințează copilul;
• dacă autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți sau de către unul singur;
• cine ia decizii cu privire la educația copilului;
• cine administrează bunurile copilului și alte chestiuni similare.

Totuși, dreptul copiilor de a avea o relație personală și contact direct cu ambii părinți, chiar și când aceștia locuiesc în țări diferite, este recunoscut peste tot în UE.

În cazul procedurilor de divorț sau separare, este important să se stabilească dacă minorul va rămâne cu unul dintre părinți sau va locui alternativ la fiecare dintre ei. Părțile pot ajunge la un acord cu privire la acest aspect.

Înfățișarea în instanță pentru încredințarea copilului și obținerea dreptului de a-l vizita

Dacă nu puteți ajunge la un acord în ceea ce privește custodia sau drepturile de vizită, va trebui probabil să vă adresați unei instanțe.

Dacă părinții nu locuiesc în aceeași țară, deciziile privind autoritatea părintească îi vor aparține instanței judecătorești din țara în care locuiește copilul de obicei.

Dacă cei doi soți sunt de acord, instanța care judecă procesul de divorț poate lua și deciziile legate de autoritatea părintească.

Ținând cont de interesul superior al copilului, instanța va hotărî în ceea ce privește drepturile de custodie, programul de vizite și locul de reședință al copilului.

Recunoașterea și executarea hotărârilor

Hotărârile judecătorești cu privire la autoritatea părintească emise într-o țară din UE sunt recunoscute în toate celelalte state membre, fără să fie nevoie de vreo procedură specială.

Răpirea copiilor

Partenerul dumneavoastră a plecat cu copilul în altă țară din UE fără consimțământul dumneavoastră sau încălcând o hotărâre judecătorească?

Puteți înainta o acțiune în justiție pentru a vă recupera copilul. Autoritățile centrale vă pot ajuta să întreprindeți acțiunile necesare.

Dacă îndeplinește cerințele legale, cazul dumneavoastră va fi preluat de instanțele judecătorești din statul membru în care a fost dus copilul, iar acestea vor decide dacă se impune returnarea copilului.

Fac excepție situațiile în care:

• copilul este în pericol în țara în care a locuit înainte de răpire;
• copilul are vârsta necesară pentru a declara că nu dorește să se întoarcă.

Teoretic, atât dumneavoastră, cât și copilul aveți dreptul de a fi audiați de instanță pe parcursul procedurilor judiciare.

Anularea unei hotărâri judecătorești

Dacă doriți anularea deciziei de încredințare a copilului, trebuie să vă adresați instanțelor din țara în care s-a luat decizia în cauză.

Nu puteți obține anularea unei decizii de încredințare dacă răpiți copilul și îi cereți unei instanțe judecătorești din altă țară din UE să emită o decizie diferită.

Aceste norme nu se aplică în Danemarca, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.Totuși, Danemarca, Islanda, Norvegia și Elveția respectă Convenția de la Haga privind răpirea copiilor (1980).

Caz real

Respectarea dreptului de exercitare a autorității părintești:

Irena și Vincenzo au locuit în Italia timp de 14 ani, iar acum se află în procedură de divorț. În 2013, un tribunal italian a încredințat-o pe fiica lor, Alessandra, lui Vincenzo. În același timp, instanța a dispus ca fata să fie plasată temporar într-un cămin de copii, la Pisa. Însă, în aceeași zi, Irena a plecat împreună cu fiica sa în Slovenia.

Un tribunal sloven a recunoscut hotărârea judecătorească pronunțată în Italia și a lansat procedura de returnare a copilului. Irena s-a opus acestei decizii.

Tribunalul sloven a decis ca Alessandra să îi fie încredințată provizoriu Irenei, pentru că plasarea într-o casă de copii în Italia i-ar fi putut provoca fetei daune psihologice ireversibile. Alessandra și-a exprimat de altfel dorința de a rămâne cu mama sa pe durata procedurilor judiciare desfășurate în Slovenia.

Vincenzo a introdus o acțiune de recurs împotriva hotărârii pronunțate de tribunalul sloven și a câștigat. Ca urmare, Alessandra a fost trimisă în Italia.

Puteți afla mai multe informații despre aceste argumente pe site-ul europa.eu, care oferă sprijin şi consiliere pentru cetăţenii UE şi familiile lor.

Citește și: Elena Căpitănița, mama româncă acuzată de răpirea propriilor copii de către tatăl italian