Un moldovean care a plecat peste hotare în căutarea unui viitor mai sigur a ajuns, după ani de muncă în Italia, să conducă în Danemarca un club privat de vinuri, frecventat de clienți cu posibilități financiare mari. Înainte de această etapă, a cules roșii, a lucrat în construcții și a fost chelner privat pentru familii înstărite.
Corneliu Tiulenev, în vârstă de 44 de ani, stabilit în prezent în Danemarca, și-a relatat parcursul într-un monolog realizat cu Dorin Galben (video la finalul articolului), chiar în clubul său de vinuri din Copenhaga, scrie UNIMEDIA.
Originar din satul Onești, raionul Edineț, bărbatul a trecut în copilărie prin mai multe mutări. Familia a locuit apoi la Rădeni, în raionul Călărași, unde tatăl său a condus un sovhoz (gospodărie agricolă de stat din fosta U.R.S.S) în perioada URSS, iar din 1987 s-a stabilit la Chișinău. După despărțirea părinților, el a fost trimis la bunici.
„După ce au divorțat părinții mei, eram mic, prea multe nu înțelegeam, dar am fost trimis la bunei. Atunci am simțit lipsa părinților”, a povestit el.
La 16 ani a ajuns la Universitatea Agrară, la fără frecvență. Spune că mama i-a dat atunci bani pentru perioada studiilor, însă el a reușit să-i păstreze și chiar să câștige în plus, schimbând lei în dolari pentru cei care aveau nevoie să plece din campus spre oraș. La 18 ani, avea deja primul loc de muncă important, ca maistru pe o suprafață de 5.000 de hectare, în zona pădurilor de la Surceni și Dănceni, fiind responsabil de cinci pădurari.
Schimbarea decisivă a venit în anii 1999-2000, când situația economică a devenit tot mai dificilă. Mama sa a încercat atunci să ajungă în Italia. Vânduse casa de la țară, obținuse viză germană și cumpărase bilet spre Roma, însă a fost întoarsă în Republica Moldova. După ce a primit din nou viză, a plecat a doua oară, de această dată cu autocarul.
Mai târziu, Corneliu a decis să plece și el. Era deja căsătorit, iar cei 5.000 de dolari puși deoparte de la nuntă au fost folosiți pentru drum. Soția nu obținuse viză, dar el a ales să plece înainte, convins că în Republica Moldova posibilitățile erau limitate.
În Italia a ajuns la Parma, unde se afla fratele său, iar mama lucra ca badantă. Primul serviciu a fost la câmp, la cules de roșii. A urmat apoi munca în construcții, o schimbare grea pentru cineva care în Republica Moldova avusese responsabilități administrative.
„Strângeam roșii. La ora 6:00 dimineața deja era cald, 29 de grade. Apoi am mers la construcții cu un prieten. În Moldova aveam responsabilitate pe 5 mii de hectare, eram un fel de șef, aici venisem la munci necalificate”, a spus el.
Au urmat și alte locuri de muncă. La o companie de telefonie, Corneliu a făcut un curs de trei zile despre relația cu clientul, iar de acolo spune că a rămas cu o lecție pe care o folosește și astăzi: „dacă un client spune nu, exact atunci negocierea începe”.
Un moment important al parcursului său din Italia a fost intrarea în casele unor familii bogate din Parma. Inițial, o femeie i-a cerut să o ajute în locuință, pentru soțul ei care se deplasa foarte greu. Ulterior, aceeași familie organiza cine private într-o vilă din centrul orașului, iar Corneliu a început să servească la masă. Așa a descoperit un domeniu care avea să-i schimbe traseul profesional.
La aceste mese a intrat în contact cu familii nobile, industriași și cavaleri din Malta. Printre invitații pe care i-a servit s-a aflat și fostul președinte francez Valéry Giscard d’Estaing, la o cină restrânsă, cu opt persoane.
Timp de aproximativ 12 ani, a lucrat ca chelner privat. Spune că avea în jur de 15 familii pentru care mergea la evenimente și primea 150 de euro pe seară. Cu două sau trei cine pe săptămână, câștiga deja un venit consistent, la care se adăugau banii din alte activități. În acea perioadă a început să fie tot mai atent la vinuri, după ce deschidea numeroase sticle la mesele private.
„Am început a degusta vinurile și mi-am zis că probabil, voi merge în direcția asta”, a relatat el.
În paralel, a avut și alte experiențe profesionale. A lucrat aproximativ doi ani ca fotograf privat la nunți și cumetrii, iar ultimul loc de muncă din Italia l-a dus prin mai multe țări, inclusiv în Elveția. Totuși, după 13 ani petrecuți acolo, a simțit că nu mai putea avansa profesional.
„În Italia progresul profesional nu există. Poți fi chelner timp de 20-30 de ani”, a spus Corneliu, precizând că plecarea a fost totuși dureroasă, pentru că Italia devenise pentru familia lui „a doua casă”.
Înainte de mutarea în Danemarca, a mers acolo în vacanță cu familia, apoi a revenit la Parma și a decis să urmeze un curs de somelier la Alma, una dintre cele mai importante școli din domeniu. Inițial a fost refuzat, deoarece experiența lui era legată de familii private, nu de restaurante, însă în cele din urmă a fost acceptat.
Astăzi, în Copenhaga, Corneliu Tiulenev conduce un club privat dedicat pasionaților de vinuri bune, unde membrii achită o taxă pentru acces. În localul său se află inclusiv sticle evaluate la 3.000-4.000 de euro fiecare.
