O tânără româncă a ales să-și clădească viitorul în Italia, printre dealuri, sate vechi și locuri pe care mulți localnici au ajuns să le privească fără mirare. Pentru Alexandra Costina Munteanu, frumusețea regiunii Marche nu este decor de fundal, ci o șansă de a transforma emoția, autenticitatea și rădăcinile noi într-un proiect de viață.
Potrivit Cronache Maceratesi, Alexandra are 23 de ani, s-a născut în România și și-a pus rădăcinile în Corridonia, provincia Macerata din regiunea italiană Marche, după o copilărie marcată de despărțirea de părinți și apoi de regăsirea familiei pe pământ italian.
Părinții ei ajunseseră deja în Italia, unde încercau să construiască, pas cu pas, un viitor mai bun. Alexandra a rămas o perioadă în România, alături de bunici, iar reunirea familiei a venit când ea avea cinci ani. Mai întâi a cunoscut agitația Romei, apoi, la vârsta de șapte ani, s-a stabilit în Marche, regiunea care avea să-i devină acasă.
A crescut acolo, a studiat la Institutul Hotelier din Cingoli și, în timp, a transformat curiozitatea într-o adevărată misiune. Deși ar fi putut continua activitatea familiei, o sală de sport deja pornită și sigură, Alexandra a ales un drum mai greu de măsurat în cifre: organizarea de evenimente, promovarea teritoriului și crearea unor experiențe care să-i facă pe oameni să simtă locurile, nu doar să le viziteze.
„Adesea, cine se naște într-un loc încetează să-i mai vadă frumusețea, considerând-o ceva de la sine înțeles. Eu privesc regiunea Marche cu ochii unui străin: mă emoționez în fața unei roșii culese din câmp, o scenă care într-o mare metropolă este pură magie”, spune conaționala noastră.
Momentul care i-a întărit convingerea a venit departe de casă, între 2024 și 2025, în timpul unei perioade de specializare în Toscana. Acolo a observat felul în care localnicii știu să pună în valoare fiecare bucățică de pământ, iar comparația i-a trezit un sentiment de mândrie pentru locul în care crescuse.
„M-am întrebat: de ce Marche nu face același lucru? Ce au ei și nouă ne lipsește?”, mărturisește Alexandra.
Pentru ea, diferența nu ține de bogăția locurilor, ci de felul în care sunt povestite. De aici s-a născut dorința de a combate discreția specifică zonei, acea combinație de modestie, hărnicie și rezervă care îi face pe mulți să păstreze frumusețea aproape ascunsă, ca și cum ar trebui protejată de privirile altora.
„Proiectul meu se naște din dorința profundă de reabilitare a teritoriului din Marche”, explică tânăra româncă.
Alexandra nu își descrie activitatea ca pe o simplă ofertă turistică. Nu vrea să vândă pachete, ci să propună fragmente de viață. Prin atelierele sale de experiență, îi invită pe vizitatori, dar și pe localnici, să intre în legătură cu pământul, cu meseriile vechi și cu peisajele care pot deveni extraordinare atunci când sunt privite cu atenție.
„Trebuie să mizăm pe autenticitate, evitând comercializarea în masă pentru a proteja sufletul acestor locuri”, spune ea.
Într-o perioadă în care mulți tineri pleacă în căutarea unui viitor mai bun, povestea Alexandrei devine una despre integrare, curaj și apartenență. Pentru ea, a aparține unui loc nu înseamnă doar să te fi născut acolo, ci să alegi să ai grijă de el.
Românca este convinsă că provincia Macerata nu are nimic de invidiat destinațiilor internaționale mai cunoscute. Tocmai de aceea, își folosește talentul și pregătirea pentru a-i ajuta pe ceilalți să redescopere o frumusețe care, uneori, stă prea aproape pentru a mai fi văzută.
„Aș vrea să-i îndemn pe locuitorii din Marche să-și unească forțele, să nu mai fie «geloși», ci mândri. Pentru că, dacă o fată venită de departe reușește să se emoționeze în fața unui apus peste aceste dealuri, atunci poate că a venit timpul ca toți să privească din nou pe fereastră cu aceeași uimire”, afirmă Alexandra.
