A crezut că merge la muncă în Italia, dar a fost împinsă în iad. Povestea cutremurătoare a unei românce

O tânără româncă ajunsă în Italia la 18 ani cu promisiunea unui loc de muncă, spune că a trecut prin înșelăciune, violență și exploatare sexuală înainte să reușească să iasă din rețeaua care o obliga să se prostitueze.

După ani de abuzuri, Anastasia și-a refăcut viața cu ajutorul Comunității Papa Giovanni XXIII., relatează publicația Avvenire.

Povestea ei a început după ce a avut încredere într-un bărbat român de care se îndrăgostise și care i-a spus că în Italia o așteaptă un serviciu.

În locul muncii promise, Anastasia a fost dusă într-un local de noapte, unde i s-a cerut să își pună trupul la dispoziția clienților.

Refuzurile repetate au fost urmate de amenințări, bătăi și torturi, iar după un an tânăra a fost vândută unui alt grup de români, care a obligat-o să se prostitueze pe stradă.

Tânăra descrie acea perioadă drept un coșmar continuu:

„Eram îngrozită, plângeam toată ziua. Era o viață de iad din care nu știam cum să ies, între intimidările proxeneților mei, dezgustul pe care îl simțeam vânzându-mi trupul și rânjetul bărbaților care mă invitau să urc în mașina lor. Dar Dumnezeu a avut milă de mine și a venit să mă caute.”

Momentul decisiv a venit într-una dintre nopțile petrecute pe marginea drumului, când în fața ei a apărut preotul Aldo Buonaiuto.

La început, ea nu a îndrăznit să plece, pentru că era supravegheată în permanență. Preotul s-a întors însă și în nopțile următoare, i-a dăruit un rozariu și a îndemnat-o să se roage lui Dumnezeu, repetându-i să nu se teamă și să plece cu el.

Pasul hotărâtor a fost făcut într-o noapte în care fusese bătută mai întâi de proxenet, apoi de un client beat, care îi lăsase fața plină de vânătăi.

Atunci a decis să îl urmeze pe preotul Aldo, care a dus-o într-o casă a Comunității Papa Giovanni XXIII. Acolo, spune ea, a început a doua sa viață.

Astăzi, la 22 de ani, Anastasia lucrează într-o cooperativă unde participă la producerea unor dulcețuri artizanale numite „Redenta” (cea salvată din suferință / din robie), denumire care, în opinia ei, exprimă chiar sensul propriei sale istorii.

Produsele sunt realizate într-un laborator pornit de cooperativa socială „Pace in Terra”, unde femei victime ale traficului de persoane pregătesc conserve din fructe furnizate de consorții agricole locale.

Activitatea este susținută de Fundația Santo Versace și de Universitatea Politehnică din Marche, care a pus la dispoziție tehnologii pentru procesarea alimentelor.

În plus, prin colaborarea cu Federația Italiană a Bucătarilor, femeile implicate în laborator beneficiază de formare la un nivel înalt.

Anastasia spune că trăiește acum cu recunoștință și bucurie:

„Anul acesta pentru mine va fi cu adevărat un Paște al învierii, simt că sunt descrisă chiar de acest nume – Redenta – pe care îl dăm dulcețurilor noastre. Datorită acestui loc de muncă am putut să găsesc o căsuță cu chirie, să îmi iau permisul și să îmi cumpăr o mașină.”

Deși nu și-a uitat trecutul, tânăra vrea să transforme suferința prin care a trecut într-un sprijin pentru alte femei.

Împreună cu preotul Aldo și cu voluntarii care îl ajută, ea se va întoarce pe străzile din care a fugit, pentru a le oferi o alternativă celor care trec astăzi prin durerea pe care a cunoscut-o ea.