Badantă plătită în Italia cu 400 de euro pe lună, printre insulte și umilințe continue. Mărturia unei italience de 62 de ani

O femeie de 62 de ani care lucrează ca badantă a povestit că, în Italia, a ajuns să suporte insulte și umilințe repetate pentru numai 400 de euro pe lună, în timp ce i se cereau și sarcini care depășeau îngrijirea persoanei asistate.

Mărturia ei apare într-un context mai larg, în care mai multe lucrătoare spun că sunt prost plătite, suprasolicitate și lăsate fără protecție.

Potrivit ziarului La Stampa, unele badante au început să își spună experiențele pe rețelele sociale, din nevoia de a face cunoscută o realitate despre care se vorbește puțin: munca de îngrijire desfășurată în locuințe vine adesea cu oboseală, singurătate, cerințe imposibile și, în anumite cazuri, exploatare.

Deborah Celauro, președinta cooperativei Auxilium, a explicat: „Despre aceste aspecte se știe puțin și se vorbește puțin”, dar a adăugat că există și situații în care familiile întâmpină dificultăți din cauza organizării sau a pregătirii insuficiente a personalului.

În ultimii ani, a precizat aceeași reprezentantă a cooperativei, nicio familie nu a cerut ajutor în cazuri extreme, însă au existat situații în care acestea au rămas fără sprijin după ce o îngrijitoare a plecat fără preaviz.

Ea a arătat că, cel mai des, familiile caută persoane de încredere, care să știe concret ce au de făcut și să nu improvizeze această profesie. Auxilium nu selectează direct personalul, ci lucrează prin agenții de muncă: cooperativa evaluează intern lucrătorii, apoi îi trimite mai departe către agenție.

În acest cadru se înscrie și experiența Robertei Brio, în vârstă de 62 de ani, originară din Torino și stabilită astăzi în zona Canavese.

După ce a lucrat ca reprezentantă, ea s-a orientat spre îngrijirea la domiciliu în urmă cu aproximativ zece ani. Cel mai recent episod s-a petrecut cu mai puțin de o lună în urmă: programul era de numai patru ore pe zi, dar includea nu doar îngrijirea unei femei în vârstă, ci și treburi legate de casă, de câine și de lemne.

Pe lângă aceste sarcini, ea spune că a fost supusă jignirilor și umilirilor, inclusiv din motive religioase. „De atâtea insulte, înnebunești”, a relatat femeia.

Cooperativa susține că pregătirea este esențială mai ales în cazurile în care persoanele asistate suferă de Alzheimer, demență sau Parkinson. Deborah Celauro a explicat că nu este suficient ca o lucrătoare să reziste verbal la situații dificile, ci trebuie să poată identifica riscurile generate de boală, să gestioneze episoade agresive sau periculoase și să intervină corect.

În opinia sa, cei care au grijă de persoane fragile trebuie să poată deosebi agresivitatea provocată de boală de comportamentele jignitoare venite din partea rudelor, unde, a subliniat ea, este vorba despre lipsă de respect și despre limite care trebuie impuse.

Datele citate în material arată dimensiunea sectorului în Italia. În 2024, numărul lucrătorilor casnici înregistrați a fost de 817.403, iar pentru prima dată îngrijitoarele au devenit mai numeroase decât menajerele, reprezentând 50,5% din total.

În același timp, munca la negru rămâne extinsă: estimările indică aproximativ 1,6 milioane de lucrători casnici, dintre care aproape 779.000 ar fi fără forme legale, ceea ce înseamnă un nivel de neregularitate apropiat de 49%. Fenomenul privește în special femei venite din Europa de Est.

Aceeași analiză preliminară din raportul 2026 Family (Net) Work arată și o instabilitate ridicată în relațiile de muncă din îngrijirea familială: aproximativ 28% dintre contractele pentru îngrijitoare activate în 2025 s-au încheiat în același an, iar peste 12% nu au depășit 30 de zile.

În acest context, cooperativa și lucrătoarele cer mai multă rigoare în selecție, cursuri adaptate și o recunoaștere reală a muncii de îngrijire, astfel încât să existe protecție atât pentru cei asistați, cât și pentru cei care îi îngrijesc.