Petru, mort în Italia pe o bancă, în ziua de Crăciun. Ultima lui dorință a fost o carte

Petru Storceac, un cetățean român cunoscut în centrul orașului Bari din Italia drept „Pietro”, a fost găsit mort în ziua de Crăciun, pe o bancă din piazza Battisti, cu puțin înainte de ora prânzului, după ce i s-a făcut brusc rău.

Bărbatul, în vârstă de 65 de ani (ar fi împlinit 66 de ani pe 10 ianuarie), trăia pe străzi de mai mult timp și își petrecea zilele între adăpostul improvizat de pe via Quintino Sella și banca din piață, la câțiva pași de Ateneu.

Despre conaționalul nostru se știe că iubea cărțile mai mult decât mâncarea sau îmbrăcămintea groasă, care să-l protejeze de frig, relatează Quotidiano di Puglia.

În dimineața tragediei, i-a salutat pe cei din zonă, a băut un cappuccino și a mâncat un corn, apoi s-a așezat să se odihnească. Nu s-a mai trezit.

Moartea lui Petru a stârnit un val de emoție în rândul voluntarilor și al celor care îl cunoșteau, pentru că, dincolo de viața grea, era descris ca un om cald, politicos și neobișnuit de cult.

Potrivit voluntarilor, vorbea italiana, dar cunoștea și engleza, rusa și franceza și avea o pasiune constantă pentru lectură și cerea cărți mai insistent decât mâncare sau haine groase.

Gaia Madaghiele, studentă la Biologie marină, 23 de ani, voluntară de șase ani în cadrul asociației In.Con.Tra., spune că l-a cunoscut în vara anului 2020 prin unitatea mobilă de stradă a organizației:

„M-a impresionat din prima clipă felul lui distins, blând, și o cultură uriașă. Avea o foame nesfârșită de lectură. Devora cărțile! Când îi duceam pături sau mâncare, ne mulțumea, dar adăuga: Da, e bine să mă acopăr și să mănânc, dar o carte nu-mi aduceți? În orice limbă, eu o citesc”, a povestit tânăra.

Voluntarii îl căutaseră în repetate rânduri ca să-i aducă o carte pe care își dorea să o citească, „Când îl iubeam pe Hemingway”, o biografie romanțată semnată de Naomi Wood despre povestea dintre scriitorul american și cele patru soții ale sale.

În schimb, îi aduceau frecvent alte volume și discutau cu el îndelung despre istorie, știință, geografie și despre trecutul dificil „dincolo de Cortina de Fier”, inclusiv despre Stalin și Lenin.

Într-o fotografie a Crucii Roșii, care îl sprijinea de asemenea, Pietro apare ținând în mâini „Frații Karamazov” de Dostoievski. Printre ultimele lecturi menționate se numără „Jack Spintecătorul” și „Micul prinț”.

Petru refuza constant cazarea în adăposturi sau în alte structuri puse la dispoziție de autorități, fiind unul dintre oamenii străzii care au preferat să rămână pe stradă, în centrul orașului.

Despre trecutul lui, voluntarii spun că a lucrat ca sudor instalator, povestind adesea: „Am construit unul dintre podurile de pe Dunăre, la Budapesta”.

Cu o seară înainte, pe 24 decembrie, voluntarii au mers la el cu decorațiuni de Crăciun și un dar. Au urmat, ca de obicei, zâmbete și conversații lungi. A doua zi a fost găsit fără viață.

După moartea lui, Michele Tataranni, reprezentant al asociației In.Con.Tra., a anunțat că îi vor păstra vie amintirea: „Vom depune flori la locul lui de odihnă și ne vom organiza pentru pomenirea de 40 de zile, cu un moment de rugăciune lângă locul unde stătea și cu o carte, dând viață lecturilor care îl pasionau cel mai mult, poeziilor, poate cu câteva fragmente din «Micul prinț»”.

Tataranni a mai spus că asociația lucrează la o carte despre cei 18 ani de activitate de stradă, împliniți pe 20 decembrie, iar un capitol va fi dedicat și lui Petru: „Suntem ca o familie, iar el a întruchipat perfect acest spirit, cu fericirea întâlnirii și a faptului de a fi aproape mai ales de cei tineri”.

Familia bărbatului se află în România, iar trupul neînsuflețit a fost dus la morga Policlinicii. Cheltuielile de înmormântare vor fi suportate de Primăria din Bari.

Elisabetta Vaccarella, responsabilă pentru Serviciile Sociale în administrația locală, a vorbit despre cazul lui Petru ca despre o poveste care obligă comunitatea să se oprească în fața libertății individuale:

„Era un om singuratic, refuza adesea nu doar cazarea, ci chiar și mâncarea. Operatorii noștri erau totuși mereu la dispoziția lui, alături de munca neîntreruptă a voluntarilor din In.Con.Tra., a Crucii Roșii și a serviciilor de proximitate”.

Ea a subliniat că bărbatul reprezenta acea zonă de marginalitate care, din motive greu de înțeles, alege să rămână izolată:

„Iubea să citească, avea mereu o carte lângă el. Este o poveste foarte tristă; pentru mulți, strada e o alegere, iar noi, ca și comunitate, trebuie să ne oprim în fața voinței individului. Nu putem impune nimic nimănui”.

Vaccarella a precizat, totodată, că rețeaua de solidaritate din Bari funcționează zilnic: dormitoarele „Andromeda” și „Don Vito Diana”, împreună cu centrul „Area 51”, asigură peste 100 de locuri, mese calde, dușuri și servicii de spălătorie, iar intervenția socială de urgență și unitățile de stradă oferă constant pachete anti-frig, pături și băuturi calde.

„Primăria din Bari va suporta cheltuielile de înmormântare și de înhumare, un ultim gest de demnitate pentru cineva care a trăit în umbră”, a spus ea.