O româncă de 37 de ani, identificată ca Oana Iuliana Hâncianu, originară din București și cu cetățenie italiană, locuiește de peste un an într-un apartament dintr-o clădire elegantă din zona Metanopoli, la San Donato Milanese (provincia Milano), fără contract și fără să plătească chirie.

Potrivit unei anchete realizate de emisiunea „Fuori dal coro” (televiziunea italiană Rete 4), femeia ar fi pătruns în locuință pe 11 iunie 2024, după ce i-ar fi indus în eroare pe pompieri, susținând că și-a uitat cheile și cerându-le să-i deschidă ușa.
Proprietarul imobilului, un bărbat în vârstă de 85 de ani, cu probleme de sănătate și cu dizabilitate, încearcă de mult timp să-și recupereze locuința, însă apartamentul a rămas ocupat.
Într-o confruntare filmată cu jurnalistul Andrea Catino, femeia a refuzat să plece:
„Eu trec, de un an, printr-un coșmar. Oricum, el are multe apartamente. Trebuie să-i fac cadou banii mei?”, a spus aceasta.
„Și proprietarul trece printr-un coșmar”, i-a replicat reporterul.
Cazul a reaprins discuția despre ocupările abuzive și despre durata, adesea foarte mare, a procedurilor din justiția civilă în materie de evacuări.
Aceeași protagonistă, cu câteva luni mai devreme: copil dispărut după ce tatăl l-ar fi dus în România, deși un tribunal a ordonat repatrierea în Italia
Cu câteva luni înaintea episodului privind locuința, aceeași femeie transmitea un mesaj video cu privire la dispariția fiului ei de 9 ani, Arnaud, după ce tatăl copilului, fostul ei partener, Moez Adin Youssef, 32 de ani și născut în Spania, cu origini siriene și cetățean italian, ar fi plecat cu minorul în România.
În acel video, Oana Iuliana Hâncianu i-a transmis atunci un apel sfâșietor copilului prin agenția Adnkronos, prealuat apoi de Cronache della Campania:
„Arnaud, lupt cu toate puterile ca să te aduc acasă. Rămâi unde ești, nu fugi. Autoritățile italiene te vor găsi și te vor aduce la mine. Din septembrie, de când nu te-am mai văzut, inima mea bate doar pentru tine. Rezistă, în curând vom fi din nou împreună, te iubesc cu toată ființa mea.”
Potrivit relatărilor, după plângeri pentru violență domestică și hărțuire împotriva lui Adin Youssef (dosar în care parchetul a solicitat trimiterea în judecată pentru vătămare corporală și rele tratamente), situația a escaladat „începând cu 15 septembrie”, când copilul, aflat la bunicii paterni în Italia, ar fi fost luat ilegal de tată și dus în România.
Ultima dată minorul ar fi fost văzut într-un hotel din București. Mama a apelat la procedurile internaționale prevăzute de Convenția de la Haga din 1980, iar la începutul lui ianuarie o instanță din București a stabilit că reținerea copilului în România este ilegală și a ordonat repatrierea imediată în Italia.
Pe 4 februarie, polițiștii de la Secția 20 din București s-au prezentat la locuința tatălui pentru punerea în executare a hotărârii. În timp ce mama aștepta afară, doi agenți au intrat în apartament și au ieșit după aproximativ o jumătate de oră, „cu mâinile goale”, susținând că minorul ar fi dorit să rămână acolo; ulterior, în zilele următoare, nimeni nu a mai fost găsit în acel apartament.
Între timp, mama a depus, prin avocații săi, plângere pentru „sustragere de minor” la Parchetul din Milano, iar după emiterea „codului galben” Interpol pentru persoane dispărute a fost declanșată o căutare internațională.
În plângerea sa, femeia afirmă că există „temerea întemeiată” că tatăl ar fi obținut documente false pentru minor și că există „un pericol concret și actual” de scoatere a copilului din Uniunea Europeană, posibil către Siria.
Avocații săi (International Lawyers Associates) susțin necesitatea activării combinate a semnalărilor SIS II și Interpol, împreună cu un mandat european de arestare pe numele tatălui.
Avocatul Alexandro Maria Tirelli, președintele Camerei Penale Internaționale și director național al Osservatorio Mae, a declarat că mama „reclamă lipsa de intervenție a Secției de Poliție 20 și a DGASPC Sector 6 București în executarea sentinței care dispunea repatrierea în Italia” și a adăugat că, dacă se confirmă, „aceasta ar ridica serioase îngrijorări privind capacitatea României de a respecta obligațiile Convenției de la Haga cu privire la copiii sustrași”.