Pe pajiștile de pe versanții muntelui Barone din Coggiola, provincia Biella din Italia, își petrece verile Gheorghe, Giorgio cum îi spun italienii, un păstor român de 39 de ani, care și-a legat întreaga viață de animale, statornic și ancorat în tradiția unui meșteșug vechi, dar tot mai rar întâlnit.
Italiana lui este stângace, iar chipul îi este ars de soare și marcat de vânt, dar ochii lui povestesc o blândețe rară, cea a celui care a ales o viață simplă, dar plină de liniște.
Provine dintr-o familie numeroasă din România, cu unsprezece frați, relatează publicația News Biella.
Își amintește cu un zâmbet încărcat de nostalgie de copilăria trăită în câmpuri, unde munca și sacrificiul erau parte din viața de zi cu zi:
„Unul dintre frați a murit”, a mărturisit el, cu vocea domoală, lăsând să se întrevadă greutățile unei copilării aspre.
În Italia, a ales să continue drumul păstoritului. Pentru el, fiecare oaie are un nume, fiecare câine este un adevărat partener de muncă.
Nu ridică tonul și nu folosește bătaia: comunică cu animalele prin comenzi rostite blând, cu intonații diferite, iar acestea îl urmează cu încredere deplină.
„Ele fac parte acum din familia mea”, a spus el, mângâind botul unuia dintre câinii săi.
Viața lui Gheorghe se desfășoară în mijlocul naturii, în simplitatea unei colibe aflate lângă pășune.
Chipul său este ars de soare și brăzdat de vânt, dar privirea trădează o bunătate rară, aceea a omului care a ales o viață modestă, dar plină de sens.
Când furtuna se abate peste munte, păstorul român se avântă și prin locuri greu accesibile doar pentru a-și aduce animalele la adăpost.
Întrebat cum se simte pe muntele Barone, răspunde cu seninătate: „Da, mă simt bine, câinii sunt buni și cu cei de la refugiu mă joc la «camicia», un joc de cărți despre care se spune că e foarte distractiv”.
Ceea ce impresionează cel mai mult la „Giorgio” este capacitatea lui de a găsi bucurie în lucruri simple, pe care lumea modernă pare să le fi uitat. Nu cere mare lucru: să fie iarbă pe pășuni, animalele să fie sănătoase și soarele să răsară din nou în fiecare dimineață.
Într-o lume care aleargă cu viteză, conaționalul nostru merge încet, în pas cu oile sale. Este păstorul care și-a transformat turma în familie și a ales să trăiască după ritmul naturii.
