Un copil a fost recunoscut pentru prima dată în Italia ca având trei părinți: mama care l-a adus pe lume și cei doi tați care îl cresc de la naștere.
Decizia Curții de Apel din Bari este definitivă și marchează primul caz de acest fel recunoscut în Italia pentru o familie cu doi tați.
Potrivit Corriere della Sera, hotărârea a fost pronunțată în luna ianuarie a acestui an și a rămas definitivă. Copilul are acum 4 ani, s-a născut în Germania, iar unul dintre cei doi tați are dublă cetățenie – italiană și germană – și figurează la evidența italienilor rezidenți în străinătate, într-o localitate din regiunea Puglia.
Cazul nu privește o maternitate surogat. Mama copilului este o prietenă veche a cuplului format din cei doi bărbați, care sunt împreună de peste zece ani.
Copilul a fost conceput printr-un raport intim între ea și unul dintre bărbați și a fost recunoscut la naștere atât de mamă, cât și de tatăl biologic, căruia i-a fost încredințat.
Tatăl biologic l-a crescut de la început împreună cu soțul său italo-german. Ulterior, acesta din urmă a cerut să îl recunoască pe copil, în condițiile în care legislația germană permite adopția copilului partenerului în cazul cuplurilor de același sex.
Copilul purta deja numele de familie italian al celui de-al doilea tată, deoarece acesta îl preluase prin căsătorie și îl transmisese apoi copilului.
După recunoașterea obținută în Germania, cei doi tați au solicitat ca actul care atestă existența celor trei părinți să fie transcris și în Italia.
Primăria din regiunea Puglia a refuzat însă procedura, invocând suspiciunea că adopția ar putea ascunde o maternitate surogat. Dosarul a ajuns astfel la Curtea de Apel din Bari.
În fața instanței, cei doi tați, asistați de avocata Pasqua Manfredi, din partea asociației pentru drepturi LGBTQ+ Rete Lenford, au demonstrat că nu a existat nicio maternitate surogat, practică interzisă și de legea germană.
În documentele întocmite de serviciile sociale germane înaintea adopției se arată că „a fost efectuată o vizită la locuința cuplului; ambii parteneri exercită responsabilitatea parentală asupra copilului, care, încă de la naștere, locuiește împreună cu ei; aceștia se ocupă de îngrijirea, asistența, supravegherea și educarea minorului, începând de la nașterea sa”.
Aceeași evaluare consemnează că „mama minorului consimte la adopție” și că cei doi tați „visează la un viitor împreună și împărtășesc același proiect de viață. Amândoi își doresc perspective sigure și clare” pentru copil.
Serviciile sociale germane au mai constatat că „minorul este în contact cu ambele familii de origine, inclusiv cu alți doi frați și surori care locuiesc cu mama minorului” și că „cele două familii se vizitează în mod regulat”, deși trăiesc în orașe diferite.
Relația dintre familii a fost descrisă ca fiind „caldă și afectuoasă”, iar în raport au fost menționate „o relație familială relaxată” între cei doi tați și copil, „seninătatea copilului, identitatea comportamentului său față de tată și față de soțul acestuia, care, în timpul vizitei la domiciliu, s-a comportat într-un mod atent, grijuliu și adecvat vârstei sale”.
Pe baza acestor elemente, judecătorul german a aprobat cererea celui de-al doilea tată „de a exercita aceleași drepturi și de a-și asuma aceleași obligații față de copilul comun, pentru a întări sentimentul de apartenență la familie”.
Curtea de Apel din Bari a considerat că, în lipsa unei maternități surogat și a oricărui „pact gestațional” interzis, adopția germană este compatibilă cu dreptul italian. Instanța a făcut trimitere la adopția în cazuri speciale, instituție juridică existentă și în Italia, care permite recunoașterea unor legături parentale suplimentare fără anularea raporturilor legale cu părinții biologici.
„Este o sentință care oferă protecție unor noi forme de parentalitate împărtășită, dând posibilitatea recunoașterii unui model de coparentalitate extinsă, diferit atât de cel al cuplului tradițional, cât și de cel al cuplului cu părinți de același sex, dar care nu este în contradicție nici cu legislația italiană, nici cu interesul superior al minorului”, a declarat avocata Pasqua Manfredi.
Aceasta a mai subliniat: „Această sentință demonstrează că, odată exclusă sarcina pentru alte persoane, un acord de împărțire a parentalității între trei persoane nu poate fi considerat interzis de legea italiană. În Germania, unde maternitatea surogat este interzisă, mulți tați gay sunt părinți astfel. Nu este o infracțiune, ci recunoașterea unei familii extinse”.
„Este un precedent important, pentru că deschide calea unor forme de parentalitate plurală și împărtășită. Un copil poate avea mai multe figuri parentale, dacă acest lucru răspunde interesului său superior și se bazează pe relații afective autentice, transparente și lipsite de exploatare”, a mai spus avocata.
Pasqua Manfredi a descris decizia și ca pe un posibil început pentru o practică judiciară mai deschisă: „Sperăm ca acesta să fie primul mare pas către o jurisprudență deschisă acestui tip de familii. Aceste lucruri încă provoacă vâlvă, dar ar trebui să fie normalitatea”.
