Adrian Ionilă, un antreprenor român în vârstă de 34 de ani stabilit în Italia, se confruntă cu dificultăți în a găsi personal pentru restaurantul său, Beef Club, situat pe strada Boccaccio din Milano, informează Corriere della Sera.
Deși localul său atrage numeroși clienți, Adrian Ionilă întâmpină probleme în a angaja personal disponibil să accepte programul de lucru al industriei de alimentație publică.
Acest deficit de forță de muncă l-a determinat chiar să reducă numărul de zile în care restaurantul este deschis.
Antreprenorul român a ajuns în Italia în tinerețe, atras de posibilitățile de muncă pe care le oferă orașul Milano.
Începuturile sale au fost modeste, lucrând ca spălător de vase, ulterior devenind ospătar, manager de sală și, în cele din urmă, proprietar de restaurant.
În 2022, a preluat Beef Club, un local cu o capacitate de 100 de locuri, pe care l-a revitalizat și dezvoltat, transformându-l într-un punct de atracție pentru gurmanzi:
„Când am decis să preiau acest restaurant, aveam multe temeri – de la gestionarea costurilor, la faptul că poate nu voi fi luat în serios pentru că sunt român”, a povestit el.
Problemele pe care le întâmpină acum nu sunt unice. Mulți proprietari de localuri din Italia se plâng că tinerii sunt reticenți să accepte condițiile specifice muncii în acest domeniu, chiar dacă sunt oferite salarii competitive.
Adrian Ionilă a relatat că a oferit unui bucătar un salariu de 4.000 de euro, dar acesta a refuzat postul pentru că nu era dispus să lucreze vinerea și sâmbăta. „Situația s-a inversat – acum parcă angajații ne intervievează pe noi, nu noi pe ei”, a subliniat conaționalul nostru.
Mai mulți proprietari de restaurante și experți din domeniu consideră că lipsa personalului calificat este agravată de lipsa unor programe de pregătire profesională și de dificultățile generate de costurile mari de trai din Milano.
Sebastian Gatto, director al Savini Group, a subliniat că prețurile ridicate la chirii nu pot fi compensate doar prin oferirea de locuințe temporare angajaților, iar programul atipic, cu ture de noapte sau în weekend, este un alt factor descurajant.
El subliniază că „problema chiriilor mari pentru angajați nu poate fi rezolvată cu o locuință împărțită cu colegii” și că există și alte probleme obiective: „turele de sâmbătă sau duminică și seara, salariile relativ mici raportat la costurile din Milano, mijloacele de transport puțin frecvente seara târziu când localurile se închid.”
Adrian, însă, are o viziune diferită, personală. Sunt în pericol visurile sale de-o viață și el nu se lasă: „Încerc să fac un apel și aici, dacă sunt tineri dornici, chiar fără prea multă experiență, îi așteptăm cu brațele deschise pe via Boccaccio.”