Cei doi păstori români uciși la Chivasso, victime ale unui război de peste 20 de ani între ciobanii italieni și cei străini

A fost nevoie de o dublă crimă acum o lună de zile în urmă, pentru a trage un semnal de alarmă asupra unui adevărat război între păstorii din zona rurală Valle Stura, nu departe de Chivasso, în nordul Italiei.

Acolo, în apropierea orașului Torino, se duce o luptă surdă a italienilor împotriva românilor și bulgarilor, o luptă de peste douăzeci de ani, de când acești păstori străini au început să își facă prezența pe pășunile altădată frecventate de turme mânate doar de păstori italieni. Miza acestui conflict este reprezentată de dominația teritorială asupra pășunilor, motiv pentru o ură cruntă într-un context aspru de ignoranță și marginalitate.

La 24 octombrie, doi ciobani români au fost uciși de către alți doi ciobani italieni. Fugăriți, urmăriți și uciși cu bâte într-un mod atroce și inuman. Este sfârșitul tragic pe care l-au avut Cornel Calinciuc, 38 de ani și Constantin Doru Olaru, în vârstă de 28 de ani, găsiți fără viață la Castelrosso, lângă Chivasso. Aceștia lucrau ca păstori de transhumanță pentru un cioban din Venaria care le încredințase o cireadă de aproape o mie de oi. Autorii crimei, frații italieni Piero și Daniele Bergero, care dețineau trei mii de oi, nu au avut nici o milă pentru cei doi români: i-au lovit peste cap cu bâtele, până le-au zdrobit craniile.

Odată cu asasinarea celor doi, ceilalți păstori români, bulgari, macedonenieni, moldoveni, albanezi și marocani, au plecat din zona respectivă

Începând din anii ’70, ’80, păstorii străini au fost majoritari în zonă și au reprezentat principala forță de muncă. „Dar astăzi le este frică”, spune un crescător de oi care își vinde brânzeturile pe piața din Demonte: „Nu se vor mai întoarce pentru o vreme. Știu că păstorii italieni nu-i doresc aici. Acum, au început chiar să-i și ucidă… Pentru că în meseria noastră, care vine primul are dreptul la pășune. Este dificil să găsești un muncitor italian, păstorii străini acceptă condiții umile, ei pot dormi într-o baracă pentru 500 de euro pe lună, fără un contract de muncă, la negru, iar în Calabria, de exemplu o fac și pentru te miri ce, pentru 50 sau 100 de euro. Și se mișcă pretutindeni, oricând, nu se plâng niciodată că sunt obosiți. Sincer, nu știu ce ne-am face, dacă nu ar fi ei…”

- Continuarea după publicitate -

Închiși după gratii, frații italieni Bergero și complicele lor Alex Bianciotto păstrează tăcerea, și-au rezervat dreptul de a nu răspunde întrebărilor: ar trebui să explice prea multe despre războiul de douăzeci de ani între păstorii italieni și cei bulgari sau români, între patroni și lucrători, între cei care rămân sus, pe munte și cei care fac transhumanță. Prea multe de spus despre aceste lupte pentru un metru de pășune în plus, pe care românii Cornel Calinciuc și Constantin Doru Olaru l-au plătit cu viața… (torino.corriere.it)