Bătrână lăsată să moară de foame și sete de îngrijitorii de la azil, la recomandarea medicilor. A rezistat 28 de zile fără hrană și apă

Sarene Taylor, o femeie de 88 de ani, din Marea Britanie, care a suferit în urmă cu patru săptămâni un accident vascular cerebral, a fost transferată de la un spital din Țara Galilor într-un azil de bătrâni unde i-au fost retrase alimentele și lichidele pentru supraviețuire, potrivit lui Rob, fiul ei extrem de indignat de această decizie. Practic, medicii au decis ca bătrâna să nu mai primească hrană și apă, fiind practic pe moarte.

După cum relatează Daily Mail, Rob a spus că mama sa a decedat în dimineața zilei de luni, 20 martie, dar a condamnat abordarea îngrijirii sale către sfârșitul vieții drept „inumană” și „sfâșietoare”. El a dezvăluit că a fost lăsată să moară încet din cauza „deshidratării și malnutriției”, la 28 de zile după ce îngrijitorii au încetat să-i mai dea mâncare sau apă.

Rob Taylor este un fost ofițer de poliție care a activat în zona rurală din nordul Țării Galilor, decorat și respectat în comunitate. El a vorbit despre raportarea circumstanțelor care au dus la moartea mamei sale către poliția din nordul Țării Galilor și către comisarul pentru persoanele în vârstă din Țara Galilor.

Decesul pensionarei a venit la puțin timp după un raport comandat de parlamentari și foștii colegi ai lui Rob Taylor, care a constatat că persoanele vârstnice și vulnerabile încă sunt direcționate la sfârșitul vieții pe o „cale către moarte”, în ciuda faptului că această abordare a fost abolită cu aproape un deceniu în urmă.

Controversatul Liverpool Care Pathway (LCP) – o serie de linii directoare care poate implica retragerea tratamentului salvator pacienților aflați pe moarte  – a fost interzis în anul 2014, după ce au existat denunțuri că acesta a fost aplicat pe oameni care altfel ar fi supraviețuit.

- Continuarea după publicitate -

Rob Taylor a spus: „Înțeleg îngrijirea la sfârșitul vieții, iar îngrijitorii și asistentele din district fac o treabă fantastică. Dar este rușinos a nega unei ființe umane hrana și apa și noi, ca societate, trebuie să ne asigurăm că acest lucru nu se va întâmpla din nou”.

El a adăugat: „Familia mea le mulțumește tuturor pentru mesajele amabile și sprijinul iubitor în ultimele săptămâni”.

Într-un videoclip emoționant postat cu câteva zile înainte de moartea mamei sale, Rob Taylor a descris situația devastatoare în care s-a aflat familia sa.

„Mama mea, în vârstă de 88 de ani, a avut o viață fantastică dar, din păcate, acum patru săptămâni a fost internată la un spital din nordul Țării Galilor, cu ceea ce am descoperit că este un accident vascular cerebral”, a spus el în videoclipul postat pe social-media.

„În ziua de luni, după trei săptămâni, doctorul mi-a spus că nu mai poate face nimic pentru ea din păcate și toate lichidele și alimentele i-au fost retrase și a fost pusă în îngrijire pentru sfârşitul vieţii”, a povestit fiul bătrânei.

Rob Taylor a fost infectat cu COVID în ultimele săptămâni de viață ale mamei sale, așa că nu a putut să o viziteze pentru o perioadă.

„Aceasta nu este o poveste despre ilegalitate sau legalitate, ci despre etică. Este inuman și absolut chinuitor pentru familie.” Mama bărbatului „a fost lăsată să moară, încet, de deshidratare și malnutriție chiar în fața ochilor noștri.”

„Așa ai trata oamenii în secolele al XI-lea și al XII-lea, nu în 2023. Este absolut chinuitor. Nu putem face nimic, absolut nimic nu putem face, este inuman, este absolut sfâșietor pentru noi.”

Andrea Hughes, director de asistență medicală pentru Comunitatea de Sănătate Integrată de Est a Consiliului Universității Betsi Cadwaladr, a declarat:

„Exprimăm sincere condoleanțe familiei doamnei Taylor pentru pierderea suferită. Deși nu putem comenta cazuri individuale în nici un detaliu, am fost în contact zilnic cu domnul Taylor cu privire la îngrijirea mamei sale și investigăm preocupările pe care le-a exprimat”.

Comisarul persoanelor în vârstă pentru Țara Galilor, Helena Herklots, a declarat: „Aș dori să-mi exprim condoleanțe domnului Taylor și familiei sale după pierderea mamei sale. Dl. Taylor m-a contactat și sunt în curs de a afla mai multe detalii de la el despre experiențele mamei sale. Ca atare, nu pot face comentarii suplimentare în această etapă”.

Raportul comandat de parlamentari a concluzionat că LCP este încă practicat „în toate, cu excepția numelui”. Acesta detaliază 16 cazuri în care pacienții au murit după ce li s-a administrat un tratament în stil LCP. Cel mai tânăr avea doar 21 de ani.

Unul dintre autorii raportului, profesorul pensionar Sam Ahmedzai, consultant în îngrijiri paliative, a spus luni seară că a fost „șocat” să audă cum au fost tratați „de mâna celor care ar fi trebuit să știe mai bine”.

În cazul aplicării LCP, pacienții au fost uneori plasați prea devreme. Apoi li s-au administrat doze mari de sedative și analgezice – aparent pentru a le ușura durerea – și adesea li s-au refuzat nutriția și hidratarea. Sever slăbiți, moartea a devenit aproape inevitabilă pentru acești pacienți.

În ciuda faptului că a fost împiedicat, profesorul Ahmedzai a descoperit că tratamentele în stil LCP „persistă până în ziua de azi”

Cele 16 persoane au suferit din cauza medicilor care au implementat o „abordare unică pentru toți”, a subliniat el.

„Astfel, în multe dintre studiile noastre de caz, pacienții au experimentat o cale de îngrijire la sfârșitul vieții care a fost similară cu LCP în toate, în afară de nume. În zece cazuri, rudele au contestat medicilor faptul că LCP a fost aplicat, dar „acest lucru a fost negat”, a spus profesorul Ahmedzai.

Unii pacienți au fost supuși unor „decizii de sfârșit de viață” luate în mod „unilateral” de medici.

Laura Jane Booth, 21 de ani, care suferea de sindromul Patau, a murit în octombrie 2016, după ce a fost internată în spital pentru o operație la ochi

Părinții ei au spus: „Nu a avut nutriție pentru toate cele trei săptămâni și jumătate în care a fost internată”.

Chiar și în cele trei zile de terapie intensivă, „totuși nimeni nu a făcut nimic ca Laura să se hrănească”. Când a murit, ei încă mai credeau că se afla în spital pentru o operație de rutină. „Nimeni nu ne-a spus niciodată că se află pe o cale de îngrijire la sfârșitul vieții”.

Inițial, certificatul de deces al Laurei spunea că a murit din cauze naturale. După ce s-a solicitat o anchetă, care a avut loc în cele din urmă în 2021, a fost emis un al doilea în care s-a confirmat că „malnutriția a contribuit la moartea ei”.

Într-un alt caz, un bărbat de 84 de ani a murit după ce o asistentă a spus familiei sale că a fost pus pe calea LCP

David suferea de insuficiență cardiacă și a intrat în spital la sfârșitul lunii august 2021 crezând că va urma o procedură rapidă pentru a ușura retenția de lichide. Nu a mai plecat viu de acolo.

La două zile după ce a fost internat, un consultant a spus familiei lui David că acesta este „pe moarte clinică” și i s-a refuzat un tratament suplimentar. Lichidul, nutriția și medicamentele lui normale pentru insuficiență cardiacă au fost oprite.

Familia sa și-a amintit că doctorul a spus că acestea nu vor face decât să-i „prelungească suferința”. O asistentă le-a spus că a fost pus pe LCP. A murit câteva zile mai târziu. Familia sa crede că reținerea de la hidratare, nutriție și medicamente i-au grăbit moartea.

Profesorul Ahmedzai a explicat că discuția consultantului cu familia lui David „poartă semnele distinctive ale tipurilor de conversație purtate înainte de 2014, când LCP era încă în uz”. Unele locuri au fost „reticente” în a renunța la LCP și i-au făcut acestuia „doar modificări superficiale”.

Cei 16 pacienți au fost preluați din experiențele a sute de familii, colectate de Denise Charlesworth-Smith, care a ajutat la conducerea opoziției împotriva LCP după moartea propriului tată.

Ea a spus că, în timp ce „lucrurile arătau bine” după ce LCP a fost eliminat, până în 2018 a fost contactată de „tot mai multe” familii care reclamau că noile orientări erau ignorate.

Raportul a fost comandat de Lords and Commons Family and Child Protection Group. Președintele acesteia, deputatul DUP Carla Lockhart, a declarat că acest raport a dezvăluit practici „inacceptabile”.

O purtătoare de cuvânt a NHS (Serviciul Național de Sănătate) a declarat: „Sistemele locale de sănătate sunt responsabile pentru stabilirea planurilor de îngrijire la sfârșitul vieții, în conformitate cu liniile directoare NICE, care clarifică faptul că oamenilor ar trebui să li se ofere un plan individual de îngrijire la sfârșitul vieții.

NHS Anglia a stabilit, de asemenea, programul de examinatori medicali care urmărește să ofere un serviciu mai bun pentru cei îndoliați, inclusiv oferind posibilitatea familiilor de a vorbi cu un medic independent care nu este implicat în îngrijirea persoanei dragi, pentru a pune întrebări și a ridica orice nelămurire”.

Resuscitation Council (o organizație de caritate din domeniul sănătății în Marea Britanie) a dezvoltat o procedură numită „ReSPECT” – care înseamnă „planul de sinteză recomandat pentru îngrijirea și tratamentul de urgență” – pentru a încerca să se asigure că pacienții primesc îngrijirea pe care și-o doresc în caz de urgență, dar sunt scutiți de tratamentul pe care nu și-l doresc.

Sue Hampshire, directorul Resuscitation Council, a declarat: „A avea recomandări clare pentru îngrijirea și tratamentul unor persoane atunci când acestea sunt bine este vital, astfel încât într-o situație de urgență viitoare, în care nu au capacitatea de a face sau de a exprima ceea ce este important pentru ele, există un plan robust și ușor de recunoscut pe care familia și echipa lor de asistență medicală îl cunosc.

Acesta este motivul pentru care Resuscitation Council UK conduce la adoptarea la nivelul Regatului Unit a procesului ReSPECT, care merge dincolo de End-of-Life Care, este vorba despre noi toți, în toate etapele vieții, având un plan ReSPECT”.