22 decembrie 1989. Cronica unei zile sângeroase din istoria României

În 22 decembrie 1989 vestea înăbușirii în sânge a demonstranților din ziua precedentă a ajuns în scurt timp la toată populația Bucureștiului. Mulți dintre supraviețuitorii măcelului din zona centrală au fugit spre zonele industriale unde au relatat muncitorilor cele întâmplate.

Regimul a plănuit organizarea de adunări ale muncitorilor la locurile de muncă, la care să fie condamnate „actele huliganice” însă muncitorii au refuzat, ba din contră, au început organizarea de proteste și mai ample împotriva regimului.

22 decembrie 1989, ora 7:00

Pe la ora 7:00 dimineața, Elena Ceaușescu a fost informată că un număr mare de muncitori înaintau spre centrul Bucureștiului. Baricadele miliției care trebuiau să blocheze accesul spre Piața Universității și Piața Palatului au fost inutile. La ora 9:30, Piața Universității era plină de oameni. La presiunea masei imense de demonstranți forțele armate au început să fraternizeze cu demonstranții.

22 decembrie 1989 ora 10:00

- Continuarea după publicitate -

După ora 10:00 mai mult de o sută de mii de oameni erau adunați pentru prima dată din proprie inițiativă, nu la cererea lui Ceaușescu, în centrul Bucureștiului.
Nicolae Ceaușescu a luat o portavoce și a încercat să se adreseze mulțimii de la balconul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist, dar a fost întâmpinat cu un val de dezaprobare și furie. Elicopterele împărțeau manifeste pentru a liniștii populația, dar din pricina vântului nefavorabil nu ajungeau la mulțime.

Tot în jurul orei 10:00 ministrul apărării Vasile Milea a murit în condiții suspecte. Ipoteza oficială era cea a sinuciderii.

22 decembrie 1989 ora 10:07 – Fuga lui Ceaușescu

Generalul Iulian Vlad a întreprins măsuri de izolare a lui Ceaușescu. L-a convins pe Ceaușescu să fugă cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comandă militară secretă din țară, probabil la buncărul din zona Pitești.

22 decembrie 1989 ora 11:00

Un comunicat de radio și televiziune dat din ordinul lui Ceaușescu spunea că Milea a fost găsit vinovat de trădare și că s-a sinucis după dezvăluirea trădării sale. O anchetă ulterioară, realizată prin exhumarea cadavrului în 2005, a afirmat acest aspect, că generalul Milea s-a sinucis cu pistolul unui subordonat.

22 decembrie 1989 ora 11:00 – Haos în București

După fuga lui Ceaușescu din clădirea Comitetului Central s-a instalat haosul în București, precedat de o stare de euforie generală. Mulțimea de oameni a invadat Comitetul Central iar birourile oficialilor comuniști au fost vandalizate. Țintele preferate erau portretele dictatorului.

22 decembrie 1989 ora 12:15 – Televiziunea își reia emisia

Televiziunea Română își reia emisia. Mircea Dinescu și Ion Caramitru apar în fruntea unui grup de revoluționari, anunțând exaltați fuga dictatorului.

Haosul din București cuprinde întreaga țară. Au avut loc manifestații spontane de protest față de regim. La unele manifestații populația a atacat sedii de partid și de stat sau chiar posturi de miliție.

22 decembrie 1989 ora 15:00 – Conturarea noului guvern

Petre Roman a citit de la balconul Comitetului Central al PCR Declarația în trei puncte a „Frontului Unității Poporului”, transmisă și la televiziune.

S-au conturat trei centre de putere: la Televiziunea Română, unde se aflau Mircea Dinescu, Ion Caramitru, și Ion Iliescu sosit după ora 14:00. La sediul CC al PCR, unde erau revoluționari care au încercat să formeze un nou guvern, dar care după numai 20 de minute a căzut fiind huiduiți de mulțime: „Fără comunism!”. Cel de-al treilea centru se afla în Ministerul Apărării unde se afla generalul Victor Stănculescu.

22 decembrie 1989 ora 23:00 – Anunțarea unui nou organ al puterii

Grupul lui Iliescu se deplasează la sediul CC al PCR unde sunt rostite cuvântări, apoi se întorc la Televiziune unde iau legătura cu generalul Stănculescu. În jurul orei 23:00 se anunța constituirea Consiliului Frontului Salvării Naționale, ca nou organ al puterii.

Maiorul (r) Radu Tinu, fost adjunct al comandantului Securităţii Timiş, a declarat într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Național că: „Revoluţia nu a fost decât o mască, iar pastorul Tokes Laszlo decât un pretext penibil. Revoluţia nu am făcut-o noi, românii. Noi doar am dansat pe muzica altor servicii de informaţii: Step pentru CIA și Kalinka pentru KGB”.

În plus, el a mai afir­mat că Securitatea română știa că în Ungaria se fac „repetiții” pentru înlăturarea lui Ceauşescu. Tinu a mai afirmat că încă din 1988, „după ce Bush şi Gorbaciov şi-au dat mâna pe un vapor acostat în larg, Securitatea română știa că se ac­ţionează atât de americani cât și de ruși pentru înlăturarea lui Cea­u­șescu”.

Fostul securist a mai spus că în Ungaria au fost antrenați foarte mulţi români care au fost apoi implicați în acţiunile finalizate prin răs­tur­narea regimului. Tabăra în care ei au fost antrenați se afla la Bicske. O altă afirmație a lui Radu Tinu a fost că gene­ralul Stănculescu ar fi fost agent al serviciilor secrete engleze, ceea ce s-a dovedit a fi adevărat.

Ion Mihai Pacepa, fost șef al spionajului românesc și consilier personal al Ceaușeștilor, rezident în SUA, primul ofițer militar evadat din blocul țărilor comuniste, a declarat pentru același ziar:

„Și eu m-am mirat cât de repede au reușit agenţii serviciilor secrete sovietice să preia puterea politică după Ceauşescu. Îndată ce s-au prezentat imaginile cu Ceaușescu fugind cu elicopterul, la televiziune a apărut generalul pensionar Militaru și s-a proclamat comandat suprem al armatei.

Acest Militaru este cel căruia în 1978 microfoanele UM 920A i-au înregistrat convorbirea de la întâlnirea cu un informator sovietic, atunci când Moscova dorea să-l includă în așa-numitul program «Dnester».

Apoi am fost din nou consternat. A apărut Ion Ilici Iliescu, fost secretar de partid, lider comunist pregătit la Moscova. Tatăl său l-a idolatrizat pe Lenin, motiv pentru care i-a dat fiului său numele Ilici. Acesta este același Iliescu pe care UM 920A a început să-l supravegheze în 1972, datorită unor legături secrete cu Moscova”.

Privitor la execuția lui Ceaușescu, Pacepa a spus: „Noii lideri au dorit să îngroape secrete. Am motive serioase să cred că a fost executat deoarece știa cel mai bine că Ion Ilici Iliescu și Nicolae Militaru, precum și alți noi lideri erau agenți de legătură cu serviciul de informații sovietic. Sunt destul de neclare imaginile pe casetă, două cadavre culcate pe spate care nu au urme de rană nici la nivelul pieptului, nici la față, dar ale căror tâmple sunt într-o baltă de sânge. KGB obișnuia să-i împuşte în cap, din spate, pe condamnați. Acesta este stilul KGB”.

În evenimentele din decembrie 1989 au murit 1.166 de persoane, potrivit rezultatelor cercetărilor Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD).