Vasilică din Italia, fost „amărâtul satului” din România: „Să vă povestesc de ce am plecat din țara mea”

Mă numesc Vasile, sunt de doi ani în Italia cu familia și îmi este foarte bine aici. Numai cine nu a fost ieșit din Romania nu înțelege ce înseamnă să fii bine, să trăiești normal, fără grija zilei de mâine, fără frica să ajungi în vreun spital, fără rușinea neajunsurilor.

M-am săturat să lupt cu neajunsurile și corupția din România

Bineînteles că îmi este dor de țara mea, de neamuri, de prieteni, de locuri, dar amintirile neplăcute de acolo îți dau puterea să treci peste acest dor și să rămâi acolo unde îți este bine. Am încercat în toate modurile posibile să trăiesc decent în țara mea, nu am putut, ca și cum cineva ar fi vrut neapărat să mă alunge, cam așa m-am simțit eu în patria mea.
Nu vreau să fac pe victima sau să mă consider un erou, poate mulți au avut destine asemănătoare, dar eu m-am săturat să lupt cu neajunsurile, corupția, nesimțirea și indiferența din România.

Eram străini în propria noastră țară

Am crescut într-un sat de pe lângă Făgăraș, familia mea s-a mutat acolo când aveam eu doi ani, m-am simțit mereu străin acolo, aproape toți sătenii ne-au considerat „venetici”, tot timpul am fost marginalizați, pot spune că eram un străin în propria țară.
Eram săraci, părinții mei au făcut multe greșeli în viață printre care faptul că au „cumpărat” o casă naționalizată, au fost păcăliți, zic eu. După revoluție au venit foștii proprietari iar după o vreme de tatonări am fost dați afară din casa respectivă. Eu aveam 14 ani pe atunci, învățam destul de bine (am intrat la liceu cu nota 9 la matematică fără să fac nici o oră de meditație) chiar dacă în multe vacanțe munceam pe unde puteam să îmi cumpăr caiete și ce mai aveam nevoie la școală, la cules zmeură pe care o vindeam prin sat, la sapă, la fân, orice. Trebuie să vă povestesc de prima păcăleală pe care am primit-o: am lucrat toată vara, înainte de a merge la liceu, în construcții, ca „salahor”, la proprietarul casei în care locuisem. Înca eram în bune relații, încă ne promitea că o să ne ajute să ne facem casă în altă parte. Ne-am înțeles ca pentru munca mea să mă plătească la sfârșitul vacanței, să am bani pentru liceu. Am muncit pe brânci, mult mai mult ca ceilalți salahori, dar când a fost să îmi dea banii au fost mult mai puțini, pe ceilalți i-a plătit cu 3000 lei/ziua, cum erau banii pe atunci, pe mine m-a plătit cu 1000. Am tăcut și am mers mai departe.

- Continuarea după publicitate -

În timpul liceului mergeam cu papucii rupți la școală, cu haine de vară în toiul iernii. Nimănui nu i-a păsat

După multe certuri și scandaluri parinții au divorțat, a contribuit mult lipsa banilor și a unei case la despărțirea lor. Eu am făcut liceul, de multe ori mergeam cu papucii rupți la școală, cu haine de vară în toiul iernii. Nimănui nu i-a păsat, nimeni nu mă vedea, colegi, profesori, cunoscuți din sat, toți nepăsători. Munceam pe unde puteam, am găsit la un bătrân în alt sat ceva de muncă, mergeam de vineri după amiază până duminica și făceam de toate, scoteam gunoiul din grajd, mulgeam bivolii, în câmp la cules și la săpat. Îmi dădea bani de autobuz și traista plină cu mâncare, brânză, cartofi, lapte, carne mai rar. Aici trebuie să mulțumesc nepoatei bătrânului, ea m-a văzut că nu am haine, că stau rușinat în autogara din Făgăraș așteptând autobuzul și mi-a trimis pe fratele ei mai multe haine vechi dar bune, o geacă de iarnă cu blaniță, Doamne, ce cald mi-a mai ținut!

Eram atât de amărât că fetelor le interziceau părinții să stea de vorbă cu mine

În Făgăraș, pe timpul liceului, am stat în apartamentul unui „bogătaș”din satul unde am crescut, nu ne lua chirie dar ne muncea la câmp în vacanțe, nu aveam nici măcar un radio, nici vorba de TV. Trebuie sa spun că „bogătașul”, când mergeam la muncă la el, ne dădea să mâncăm numai pită cu slană și ceapă. În toată perioada liceului eram mereu cu capul în pământ de rușine, cel mai mult m-a durut când unei fete din sat i-au interzis părinții și bunicii să mai vorbească cu mine. Acum sunt în Italia și ei. M-am delăsat de la învățătură și am muncit mai mult, am început să-mi cumpăr haine, așteptam să termin liceul ca să pot să mă angajez undeva. Nimeni nu mi-a spus că pot merge la facultate, nimeni nu m-a îndemnat să o fac, am luat bacalaureatul și am început munca. Eram disperat, aveam mare nevoie de bani și trebuia să muncesc.

Ce-ți trebuie permis de conducere, Vasilică? Ce-ai să conduci, căruța?

Când am făcut școala de șoferi râdeau toți din sat de mine, mă întrebau pentru ce o fac, ce o să conduc. Am făcut categoriile C+E să fie. Mai mare râsul, îmi spuneau că am nevoie de carnet profesionist să conduc căruța. Patronul unde lucram de patru ani nu a vrut să îmi dea să conduc nici o coaja de Dacie papuc, măcar! Am strâns din dinți și am mers mai departe. La 24 de ani vroiam să plec din sat, să evadez, să nu mai fiu privit cu dispreț, să nu mai fiu „Vasilică, amărâtul satului”. Patronul la care am lucrat de la 18 ani, unde am lucrat cu drag tot ce m-a pus și nu l-am furat niciodată, drept mulțumire mi-a desfăcut contractul de muncă cu litera „i”, mie, care nu am întârziat niciodată nici 5 minute, mi-a trecut absențe nemotivate și concediu fără plată.

M-am înscris la facultate la Brașov, m-am întreținut singur, munceam și învățam

În primul an de facultate am muncit la cărat lemne, seara, pe la ora 9-10 când mă întorceam din pădure făceam exercitii la matematică. Am luat toate examenele, nici mie nu îmi venea să cred! În vacanță am vândut calul și m-am apucat de taximetrie, am învățat să conduc atunci, anul doi am fost bursier și mai făceam taximetrie când aveam timp. Din următoarea vacanță m-am angajat la Mobexpert. Acolo am fost apreciat, am muncit de toate și acolo, vânzător, șofer, montator, magazioner. Munceam sâmbăta și duminica și aveam două zile libere în timpul săptămânii. În alea două zile libere mergeam la toate cursurile și laboratoarele (cu alte grupe, cu alte specializări), eram printre cei mai activi studenți, am fost bursier 3 ani din 5, am avut o singură restanță, asta în timp ce alți studenți veneau doar la examene și atunci nu știau bine la ce materie se dă examenul. Se supărau dacă nu le dădeai cursurile să le copieze sau dacă nu îi ajutai în examen, dar acum se cred mari ingineri.

Mi-am deschs o firmă dar am primit în schimb de la statul român numai minciuni și incompetență

În anul cinci de facultate am avut proasta idee să îmi deschid o firmă, să lucrez pentru mine. Știam câte ceva despre birocrație și auzisem de șpagă dar nu credeam că poate să fie atât de rău. Aveam ceva bani adunați, am făcut un credit și împreună cu un coleg de facultate am închiriat în Făgăraș, prin primărie, o hală. Am dus numai eu vreo 10,000 de euro în orașul ăla prăfuit, am dat de lucru un an la vreo 5 persoane, am primit înapoi de la statul român numai minciuni, incompetență și multă nesimțire. Cum să primești amendă de la direcția de sănătate (fostul Sanepid) care e subordonată Primăriei, că nu ai contract pe utilități (apă și canal), într-o hală a primăriei care mi-ai închiriat-o mie iar în contract era specificat clar că îmi sunt asigurate aceste utilități? De fapt aveam, doar că nu se știa de unde venea apa și la cine trebuia să plătesc. Hala respectivă era în fostul combinat unde erau mai mulți proprietari. Cum să te pună un mare inspector de la finante să facturezi cu TVA într-un domeniu scutit de TVA? Numai două exemple de incompetență românească a funcțonarilor.

Am lăsat totul baltă și am plecat fără să mă uit în urmă

Puteam să mă angajez ca inginer în Brașov, se căuta, dar nu am vrut să mai văd atâta nesimțire în jur.

Ca și concluzie, nu vreau să mă întorc în țară din cauza mentalității românilor, a lipsei bunului simț, a hoției, a puturoșilor.

Nu vreau să îmi văd cunoscuții cum se lingușesc, cum fură, cum se fălesc, cum nu au rușine, cum nu le pasă de cei din jur. În satul unde am crescut sunt copii care nu au ce mânca, nu au haine, nu au posibilitatea să meargă la școală de săraci ce sunt dar nimănui nu-i pasă de acest lucru. Nu vreau să mai văd fețe acre care nu ți-ar da o cană cu apă cum fac pe bisericoșii, cum știu ei politică și votează aceiași corupți de 28 de ani. Nu vreau să mai văd funcționari obraznici și mai ales nu vreau să mai văd românii cum se milogesc pe la ghișee.

Poate peste 10-15 ani o să mă întorc în România, îmi doresc să fiu profesor pe la țară, pe undeva, să învăț copiii români matematica și drumul drept în viață.
O zi bună!

Vasile din Italia, fost „Vasilică, amărâtul satului” din Făgăraș, România

Tu de ce-ai plecat din România? Te vei mai întoarce în țara ta? Da/nu, argumentează. Așteptăm cu interes răspunsurile voastre pe adresa de email contact@rotalianul.com sau printr-un mesaj pe pagina noastră Facebook Rotalianul – Revista românului din Italia.