Testamentul, un act de ultimă voință. Formele, actele necesare pentru întocmire și revocarea documentului

Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă.

Testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă sau indirectă a legatarului. Alături de acestea sau chiar şi în lipsa unor asemenea dispoziţii, testamentul poate să conţină dispoziţii referitoare la partaj, revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare, dezmoştenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali şi alte dispoziţii care produc efecte după decesul testatorului.

Legatarul este persoana care dobândeşte prin moştenire un legat, care este desemnată de testator ca moștenitor al său.

Pentru încheierea valabilă a testamentului există:

• condiţii de fond (capacitatea prevăzută de lege, consimţământul neviciat, etc);
• condiţii de formă. Datorită importanţei acestui act juridic, legea impune sub sancţiunea nulităţii absolute anumite forme testamentare în care va fi exprimată voinţa testatorului: forma scrisă, legislaţia noastră nu recunoaşte valabil testamentul verbal și forma actului separat datorită caracterului strict personal şi unilateral, legea nu permite ca două sau mai multe persoane să testeze pe acelaşi act, una în favoarea celeilalte.

Un caracter esenţial al testamentului este posibilitatea revocării acestuia care poate fi:

- Continuarea după publicitate -

• voluntară, când este făcută de către testator;
• judecătorească, atunci când este pronunţată de către instanţă pentru anumite fapte culpabile.

Revocarea voluntară expresă poate fi făcută printr-un testament ulterior încheiat cu respectarea condiţiilor impuse de lege sau printr-o declaraţie autentificată de către un notar public.

Testamentele pot fi revocate tacit atunci când rezultă indirect dar neîndoielnic din anumite acte sau fapte ale testatorului sau cunoscute de acesta, de exemplu, întocmirea unui testament nou, care fără să prevadă revocarea celui anterior, conţine dispoziţii contrare cu cele anterioare sau înstrăinarea obiectului ce făcea obiectul testamentului.

Testamentul poate avea două forme: 

• autentic (notarial)
• olograf

Testamentul autentic sau notarial este acel testament realizat prin intermediul unui notar public. Testatorul (persoana care face testamentul) îşi va dicta dispoziţiile de ultimă voință în faţa notarului public, de obicei, în prezența a doi martori.

Testamentul notarial este forma de testament cea mai sigură, atât din punct de vedere juridic – fiind cel mai greu de atacat în instanță, cât și material – deoarece este păstrat într-un loc sigur, inaccesibil persoanelor rău-intenţionate, și prezintă multiple avantaje față de testamentul olograf sau cel atestat de un avocat (doar testamentul redactat de un notar public are valoare de act autentic).

Acte necesare la biroul notarial pentru întocmirea unui testament:

• Actul de identitate al persoanei care lasă testamentul (testator);
• Actele de identitate ale celor doi martori care îl vor asista pe testator la notariat;
• Copia actului de identitate al persoanei în favoarea căreia testatorul lasă testamentul (legatar);
• Dacă există, actul de proprietate asupra bunurilor pe care testatorul le va lăsa prin testament.

Testatorul trebuie să se prezinte personal la notariat.

În România, autentificarea testamentelor este de competenţa exclusivă a notarilor publici. Competenţa teritorială privind autentificarea testamentelor este generală. Aceasta înseamnă că, indiferent de domiciliul dvs., veţi putea solicita autentificarea testamentului personal, oricărui notar public din România.

Deoarece testamentul este un act strict personal, autorul său nu poate fi reprezentat la autentificare, el trebuie să se prezinte la sediul biroului notarial pentru a îndeplini formalităţile necesare. Dacă starea de sănătate sau o altă circumstanţă nu îi permite testatorului părăsirea locaţiei curente, notarul public se va putea deplasa la domiciliul/resedinţa sa, sau în alt loc (spital, penitenciar etc.).

Testamentul olograf este acela pentru a cărui validitate se cere ca testatorul să îl scrie, dateze și semneze cu mâna lui. Testamentul este nul absolut dacă nu sunt respectate condițiile de validitate la întocmirea lui, potrivit art. 1041 din Noul Cod Civil.

Testamentul olograf prezintă multiple inconveniente față de testamentul autentificat la notariat, dar literatura juridică menționează și unele avantaje:

• poate fi făcut oriunde şi oricând dorește testatorul, fără ajutorul unei terțe persoane, spre deosebire de testamentul notarial în cazul căruia testatorul trebuie să apeleze la serviciile unui notar public;
• este gratuit sau, cel puțin, cheltuielile cu redactarea lui sunt aprope inexistente. Cu toate acestea, testamentul olograf crește considerabil cheltuielile moștenitorului testamentar în momentul dezbaterii succesiunii deoarece sunt situații când va trebui expertizat grafoscopic. În cazul testamentului autentic nu mai este necesară expertiza, astfel moştenitorul nu va mai plăti şi onorariul de expert.
• este supus celor mai simple formalităţi, însă acest lucru îl face şi mai uşor de atacat, spre deosebire de testamentul autentic;
• se poate revoca de îndată şi fără respectarea unor formalităţi (chiar şi prin distrugere fizică), dar acest lucru îl face şi nesigur, comparativ cu testamentul notarial;
• poate asigura secretul asupra dispoziţiilor de ultimă voinţă a testatorului, dacă este păstrat corespunzător (testamentul notarial va fi tot timpul păstrat corespunzător, în arhiva notarului public, fiind înregistrat și în registrele electronice notariale ținute la nivel național).

Scrierea testamentului olograf:

Testatorul trebuie să scrie testamentul în întregime cu propria mână, fără ca aceasta să fie „condusă” de o terţă persoană.

Testamentul olograf se poate scrie pe orice fel de suport material (hârtie, perete, geam, oglindă, pânză, material plastic, scândură, sticlă etc.), cu orice instrument de scriere (creion, cerneală, cărbune etc.) şi in orice metodă de scriere (litere de mână ori de tipar, stenografiat, în alfabetul Braille pentru nevăzători, idiograme, în limba română sau altă limbă cunoscută de către testator).

Testamentul scris de o altă persoană este nul.

Dezavantajele testamentului olograf față de cel notarial

Testamentul olograf prezintă mai multe inconveniente, tocmai pentru că este supus unor formalităţi simple:

• Costuri mai mari la dezbaterea moștenirii. Spre deosebire de credința populară, testamentul olograf poate crește considerabil cheltuielile suportate de către moștenitorul testamentar în momentul dezbaterii succesiunii deoarece în cazul unui testament olograf sunt situații când va trebui efectuată o expertiză grafoscopică. În cazul testamentului autentic nu mai este necesară expertiza, prin urmare partea nu mai plătește onorariul de expert;
• voința testatorului poate fi ușor influențată prin sugestie sau captație de către persoanele interesate. Astfel, există riscul ca testatorul să testeze total sau parțial împotriva voinței sale;
• este foarte ușor de falsificat, comparativ cu testamentul notarial care face mult mai dificilă folosirea mijloacelor dolosive;
• este mult mai ușor de atacat în instanță față de testamentul autentic a cărui contestare este mai anevoioasă, deoarece actul autentificat la notariat are autoritate publică și beneficiază de prezumție legală de autenticitate și validitate;
• dacă nu este întocmit cu ajutorul unui jurist specializat în procedura succesorală precum notarul public, testamentul olograf poate fi inutilizabil din cauza necunoașterii unor prevederi legale la redactarea lui sau a unor exprimări confuze care îl fac imposibil de interpretat;
• persoanele rău intenționate îl pot ascunde sau distruge cu ușurința dacă testatorul nu l-a depus intr-un loc sigur sau l-a întocmit într-un singur exemplar. În cazul distrugerii testamentului notarial, se poate solicita oricând un duplicat la notariatul unde a fost autentificat;
• în cazul testamentului olograf trebuie citaţi şi moştenitorii legali pe lângă cei rezervatari. Doar în cazul existenței unui testament notarial nu vor mai fi citați și moștenitorii legali pe lângă cei rezervatari, simplificăndu-se astfel procedura de citare la dezbaterea succesiunii;
• doar persoanele care știu să scrie sau nu au un handicap care îi împiedică să scrie pot face un testament olograf valabil. Testament notarial pot lăsa şi cei care nu ştiu sau nu pot să scrie din diferite cauze (boală, handicap etc.).

Motivaţia fiecărei persoane care solicită autentificarea unui testament este o chestiune personală şi nu trebuie relevată notarului în cele mai multe cazuri.

La redactarea acestui articol, s-au folosit date prezentate pe site-ul notariat-tineretului.net