Tânărul din Italia care își căuta tatăl, l-a găsit! „Voiam să știu dacă există cu adevărat, dacă a încercat vreodată să mă caute, dacă știe de mine”

Florin Constantin Stoica, un tânăr român în vârstă de 26 de ani, stabilit în Marina di Ginosa, localitate din sudul Italiei, și-a regăsit tatăl biologic, pe care nu l-a cunoscut niciodată, după ce a publicat o scrisoare deschisă pe rețelele sociale, relatează Corriere di Taranto.

Mesajul său, încărcat de emoție și dorința sinceră de a da un chip unui nume și de a primi „o simplă îmbrățișare” de la tatăl său, a devenit viral în mai puțin de 24 de ore.

Scrisoarea a fost publicată pe de 3 iulie,de publicația Inchiostro di Puglia, și a fost distribuită de peste zece mii de ori de la mai multe publicații de limba română, inclusiv de pagina The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României.

Povestea lui Florin a impresionat sute de oameni din Italia și România și a dus, într-un timp foarte scurt, la o reîntâlnire virtuală cu tatăl său natural.

Florin a ajuns în Italia la vârsta de patru ani, împreună cu mama sa, lăsând în urmă o copilărie marcată de absența unei figuri paterne:

„Despre el știam doar numele și prenumele și toată viața am încercat să-i imaginez chipul”, a povestit tânărul.

Mama lui i-a spus că tatăl nu a vrut să-l recunoască și că i-a abandonat încă din primele luni de viață: „Cu timpul, însă, am început să am îndoieli serioase cu privire la ce mi s-a spus”, a explicat Florin.

Din dorința de a afla adevărul, a decis să scrie o scrisoare și să o publice pe rețelele de socializare: „Era un apel, dar și o căutare a adevărului. Voiam să știu dacă tatăl meu există cu adevărat, dacă a încercat vreodată să mă caute, dacă știe de mine. Voiam doar un contact, poate o îmbrățișare. Acel gest care mi-a lipsit mereu”.

Apelul a avut un impact rapid și profund. În cele din urmă Florin a reușit să ia legătura cu rudele tatălui său și, ulterior, chiar să vorbească direct cu el într-un apel video:

„A fost emoționant, un sentiment frumos. Eram foarte emoționat, era prima dată când îl vedeam. Sunt fericit, dar doar până la un punct, pentru că am aflat că el știa de mine”, a mărturisit tânărul.

Tatăl i-ar fi spus că a vorbit cu rudele mamei și că ar fi încercat să-l găsească, însă Florin subliniază că, atunci când a plecat din România, la numai patru ani, mama lui a avut nevoie de acordul tatălui pentru a-l scoate din țară.

„Asta înseamnă că el știa. Și totuși, nu a făcut niciodată efortul pe care l-am făcut eu. Eu l-am găsit într-o singură zi”.

Povestea lui Florin nu este doar despre căutarea tatălui, ci și despre un drum de viață dificil, dar străbătut cu determinare. Tânărul își amintește cu drag de perioada petrecută în România alături de bunici.

După sosirea în Italia, mama sa a început o relație stabilă cu un alt bărbat, dar în 2015 aceasta s-a încheiat brusc. În urma despărțirii, Florin și mama sa au rămas singuri, iar relația dintre ei s-a deteriorat. „Mi-a spus că nu m-a vrut niciodată, că doar bunicii mei au convins-o să nu facă avort”, a povestit el.

Situația a degenerat: mama lui nu a mai vrut să-l lase să doarmă în casă și a vrut să-l trimită înapoi în România. Fiind încă minor, autoritățile au intervenit, iar tânărul a fost mutat într-un centru de plasament, unde a petrecut aproape patru ani.

În ciuda tuturor greutăților, Florin și-a continuat studiile, a locuit la cămin timp de cinci ani și s-a angajat în diverse locuri, inclusiv în Matera și în Emilia-Romagna:

„Când am avut probleme cu mama, la vârsta de 15 ani – povestește în continuare – m-a ajutat familia unui prieten timp de câteva luni. Apoi au intervenit Serviciile Sociale și m-au trimis într-un centru de plasament, între Palagiano și Massafra, și a fost foarte greu.

Ulterior am stat într-o casă de tip familial în Ginosa, unde mi-a fost foarte bine, până la 18 ani. Am trăit apoi câțiva ani în chirie la Ginosa și ulterior mi-am găsit o locuință din nou în Marina di Ginosa. Am lucrat ca ospătar la Matera, într-o sală de evenimente, și și în Emilia-Romagna, iar după ce am văzut un anunț de muncă, m-am întors aici”, a povestit el.

În prezent, locuiește singur și lucrează într-un supermarket din Ginosa Marina. Deși mama lui locuiește acum într-un centru specializat, Florin continuă să aibă grijă de ea: „Sunt fiu unic, rudele din partea mamei sunt toate în România. Dar mă ocup de ea, chiar dacă viața nu ne-a fost ușoară”.

Tânărul spune că a fost emoționat de reacția oamenilor la povestea sa

Pe rețelele de socializare, povestea lui Florin a atins inimile a sute de persoane. „Florin, ești un băiat minunat. Comunitatea din Marina di Ginosa – a scris o localnică – te-a primit ca pe un fiu pentru că ești simplu, autentic, special. Ai avut mult curaj să înfrunți acest parcurs dificil. Acum ești un bărbat responsabil, ai știut să ierți trecutul tău. Ești un om mare”.

O altă cunoștință l-a descris astfel: „Ai găsit alte familii care te-au primit și te-au iubit. Tu creșteai, deveneai matur, iar ei îți ofereau afecțiune. Când te-am revăzut după ani, am fost impresionată: educat, blând, harnic. Ai trecut prin momente dificile, dar ai ales să trăiești cu iubire, oferind iubire”.

„Nu mă așteptam – mărturisește Florin – la atâta afecțiune, nu doar din partea concetățenilor mei. Sunt cu adevărat emoționat. Oamenii au fost alături de mine. Marina di Ginosa și Ginosa m-au primit cu o căldură copleșitoare.

Mi-au arătat ce înseamnă să ai o casă, ce sunt rădăcinile. Cele noi, pe care mi le-am creat aici, și cele vechi, care, într-un fel, m-au condus înapoi la tatăl meu. Este adevărat că nu știi niciodată ce îți rezervă viața. Eu nu m-am dat niciodată bătut”.

Povestea lui Florin este una despre durere, abandon și greutăți, dar mai ales despre curaj, demnitate și speranță. Un drum greu, dar parcurs cu inima deschisă spre adevăr și reconectare.