Tânără din Italia, cu 13 ani lucrați la negru: „Mi-au spus să-mi plătesc singură contribuțiile dacă vreau contract de muncă”

Fabiana, o femeie de 33 de ani din Roma, și-a petrecut ultimii 13 ani lucrând fără contract într-un magazin situat într-unul dintre cartierele renumite ale capitalei italiene.

În ciuda eforturilor și a dedicării sale, ea nu a reușit să obțină un contract de muncă legal și a fost constant exploatată de angajatorul său.

Începutul său în acel magazin a fost văzut inițial ca un prim loc de muncă temporar, dar a sfârșit prin a rămâne acolo mai bine de un deceniu.

„Am intrat în acel magazin la 20 de ani, trebuia să fie un prim loc de muncă, dar am rămas acolo 13 ani. 13 ani în care nu am avut niciodată un contract de muncă”, povestește Fabiana.

În ciuda cererilor repetate pentru un contract, răspunsul a fost mereu același: că este prea costisitor și că „oricum nimeni nu face contract”.

- Continuarea după publicitate -

Situația a devenit deosebit de frustrantă pentru tânăra vânzătoare, mai ales având în vedere că magazinul avea o clientelă numeroasă și de elită. „Vedeam încasările. Știam că nu e adevărat că nu își permit un contract”, adaugă ea.

Femeia lucra zilnic de la 9:30 dimineața până la 19:30 seara, cu o singură zi liberă pe săptămână, duminica. În perioadele de sărbători, lucra șapte zile din șapte, iar pauza de prânz aproape că nu exista, fiind nevoită să mănânce rapid ceva în timpul programului.

În loc să lucreze 40 de ore pe săptămână, conform legii, ajungea la aproape 60, fiind plătită doar cu 300 de euro pe săptămână, echivalentul a 1200 de euro pe lună.

Problemele nu se opreau aici. Fabiana a fost nevoită să lucreze chiar și atunci când era bolnavă, fără a avea posibilitatea de a-și lua concediu. „Mi-a spus să îmi pun masca și să continui să lucrez, altfel ea ar fi fost în dificultate”, relatează tânăra.

După numeroase insistențe pentru a obține un contract, angajatorul i-a oferit doar o mărire modestă de 100 de euro, fără a schimba însă statutul său ilegal. Fabiana a refuzat să accepte un part-time cu restul salariului „la negru”.

După 13 ani, a decis să pună capăt acestei situații. A trimis CV-uri la alte magazine și a găsit rapid un loc de muncă unde acum se simte apreciată. Cu toate acestea, rămâne profund afectată de modul în care a fost tratată.

„Mi-a spus că nu voi avea niciodată un contract în regulă și că dacă țineam atât de mult la contribuții, ar fi trebuit să mi le plătesc singură”, povestește ea cu amărăciune.

„Nu meritam să fiu tratată astfel. Spun toți că tinerii nu vor să lucreze, dar nu este adevărat. Problema este că nu vrem să fim exploatați”.

Acest caz subliniază dificultățile cu care se confruntă mulți tineri în piața muncii, unde exploatarea și lipsa de apreciere pentru angajați sunt încă probleme majore.