Alessio Lupu, de 18 ani, român stabilit în Italia, a fost membru în juriul format 14 tineri, selectați din toată Italia, care au acordat premiul „Leoncino d’oro” în cadrul prestigiosului Festival de Film de la Veneția, ajuns la a 81-a ediția.
Alessio s-a născut și a crescut la Roma într-o familie de români, tatăl fiind originar din Focșani, iar mama, din Panciu.
A povestit pentru „Rotalianul” detalii din culisele Festivalului, cum a fost impactul cu cinematografia de top și care au fost criteriile în baza cărora juriul din care a făcut parte a decernat premiul filmului francez Jouer avec le feu.
Cum a ajuns Alessio în juriul de tineri de la Festivalul de la Venezia?
Totul a început datorită unui concurs din timpul ultimului an de liceu, „David di Donatello Cinema Giovani”, unde tânărul a fost selectat ca membru al juriului, reprezentând regiunea Lazio.
Selecția a avut la bază vizionarea și analizarea a aproximativ 20 de filme, urmată de alegerea unuia dintre ele și redactarea unei recenzii. Alessio a ales să scrie despre filmul „Io Capitano” al regizorului Matteo Garrone, iar recenzia scrisă de el a fost aleasă printre cele mai bune.
Așa a fost desemnat într-un grup restrâns de jurați, 14 la număr din toată Italia, care să meargă la Veneția. Totul a fost organizat de Agis Scuola, în colaborare cu Bienala de la Veneția și David di Donatello Cinema Giovani, care au tinerilor oferit cazare și masă.
Un maraton cu 30 de filme și 60 de ore de proiecție
Odată ajuns la Festival, a început aventura: împreună cu cei 13 colegi au avut sarcina de a acorda premiul „Leoncino d’oro”.
Ne povestește: „Am vizionat toate filmele din competiție și din afara competiției, analizându-le și evaluându-le cu atenție pe parcursul a 10 zile consecutive. Un total de aproximativ 60 de ore de proiecții! Programul zilnic consta în vizionarea filmelor, aproape toată ziua. Am avut câteva după-amieze dedicate întâlnirilor speciale cu personalități marcante ale cinematografiei italiene și internaționale”.
Astfel, jurații au vizionat aproximativ 30 de filme, inclusiv cele din afara competiției. Iată cum a decurs procesul de selecția, care, ne asigură Alessio, nu a fost deloc unul ușor:
„După cel puțin patru proiecții, treceam la faza criticilor și a evaluărilor. Fiecare din noi își exprima votul pe o scară de la 0 la 100, însoțit de motivațiile proprii. Votarea a fost întotdeauna un moment de mare concentrare, în care încercam să echilibrăm obiectivitatea cu subiectivitatea”.
Spre deosebire de juriul principal al Festivalului, premiul „Leoncino d’oro” are o semnificație și o abordare aparte, „trebuie să fie coerent cu generația pe care o reprezentăm. Este important să facem distincția între filme de o calitate excepțională, dar dificil de înțeles pentru un public generalist, și filme care transmit mesaje clare și puternice. În plus, luăm în considerare faptul că filmele alese pot fi distribuite în școli și în instituții publice, adresându-se în special tinerilor de vârsta noastră, care adesea nu sunt pasionați de cinema sau cinefili”, ne explică Alessio.
„Nimeni nu se naște greșit” – tema filmului declarat câștigător
După o atentă evaluare și confruntare, jurații au decis:
„Am acordat premiul filmului francez Jouer avec le feu, o lucrare care prezintă o poveste crudă și autentică, capabilă să atingă corzi adânci atât la adulți, cât și la tineri, oferind o experiență care rezonează transversal. Eu am ales să votez acest film deoarece îl consider esențial pentru generația noastră, pentru familii și pentru oricine, abordează teme complexe și universale. Filmul reflectă ideea că nimeni nu se naște „greșit”, dar influențele externe pot întuneca rațiunea și iubirea. În ceea ce privește Premiul Unicef, – precizează Alessio – am ales filmul Familia al regizorului Francesco Costabile”.
„O atmosferă de vis”, discuții cu regizori și actori renumiți
Ocazia de a fi la Veneția la Festival este unică, mai ales atunci când faci parte dintr-un juriu.
„Atmosfera de la Veneția a fost unică, un vis pentru cine, ca mine, dorește să devină regizor și actor la 360°. În fiecare colț se auzea vorbindu-se despre cinema; chiar și în localuri și baruri, o conversație obișnuită era întotdeauna „vorbiți despre filme”.
Tânărul jurat a avut ocazia de a vedea și de a întâlni mari personalități ale industriei cinematografice, printre care: Toni Servillo, Cate Blanchett, Ursula Corbero, Gianni Amelio, Barbara Ronchi, Alessandro Borghi, Piera Detassis, Elio Germano și mulți alții.
Care au fost momentele cele mai emoționante?
„Au fost momente aproape suprarealiste. Să mă aflu în fața unor mari actrițe precum Barbara Ronchi și Toni Servillo a fost complet neașteptat. Am avut și oportunitatea de a vorbi cu actrița, prezentându-mi-mi și explicându-i ceea ce fac. Am convenit că un regizor bun trebuie adesea să plece de la actorie pentru a putea dirija cel mai bine actorii. Apoi, participând și la conferințele de presă, am avut ocazia să înțeleg mai bine metoda de lucru a diferitelor regizori, precum Gianni Amelio, a cărui abordare se bazează foarte mult pe percepția subiectivă. Au fost experiențe emoționante și memorabile”.
Un alt moment unic a fost „să o văd pe Cate Blanchett pe covorul roșu, înconjurată de fani care strigau numele ei în cor. Adesea, dimineața, se întâmpla să vezi oameni dormind acolo în față pentru a-și asigura un loc a doua zi și pentru a avea șansa de a face o fotografie cu vreo celebritate”, ne povestește adolescentul român.
România are o cinematografie de succes
În ultimii ani, cinematografia românească a fost apreciată și premiată la nivel internațional, inclusiv la Veneția. Ce părere are tânărul jurat despre filmele românești?
„Urmez cu interes și cinematografia română și, înainte de Veneția, am participat la Roma, la Casa del Cinema, la evenimentul Sotto le stelle del cinema romeno, organizat în colaborare cu Ambasada română. Sunt extrem de încântat deoarece, la Veneția, filmul românesc Anul nou care n-a fost a câștigat premiul pentru cel mai bun film în cadrul secțiunii Orizzonti! Recent, sunt foarte mândru de prezența tot mai vizibilă a cinematografiei românești în Europa. În următorul film al lui Francis Ford Coppola, Megalopolis, directorul de fotografie va fi român: Mihai Mălaimare Jr. În plus, la ultimul festival de la Cannes, a fost prezent și filmul românesc Trei kilometri până la capătul lumii.”
După un prim succes ca selecția în juriul de la Leoncino d’oro, îl întrebăm pe Alessio ce obiective are pentru viitorul apropiat:
„În următorii 5-10 ani, îmi doresc să continui să studiez meseria de regizor și actor, să realizez noi scurtmetraje și filme, și să dobândesc experiențe din ce în ce mai semnificative și concrete în domeniul cinematografic. Recent am finalizat scenariul primului meu film, La mia Luna, la care am lucrat timp de un an. În film, co-protagonista este un personaj român, iar în decoruri apar și locații care evocă România!”
Tânărul este conștient că e nevoie de muncă:
„Pentru a deveni un regizor bun, un tânăr trebuie, înainte de toate, să studieze, să citească și să urmeze o formare cinematografică solidă, dar mai ales să observe marii maeștri în acțiune. Un regizor trebuie să-și dezvolte propriul stil personal, la fel cum un sculptor își modelează statuia; regizorul își modelează stilul printr-un proces continuu de experimentare.
Pentru a deveni actori buni, este esențial să depășim clișeele și să înțelegem că adevărata actorie nu înseamnă doar „a recita”. Englezii folosesc termenul „to act”, care implică o imersie profundă în rol. Un actor trebuie să fie capabil să asculte atent în timpul unui dialog, deoarece ascultarea este baza formării actoricești: aici trăiești cu adevărat scena. De asemenea, este important să îți descoperi propriul metod, să studiezi filme, să experimentezi și să acumulezi cât mai multă experiență posibilă.”
Modelele sale de mari regizori sunt Darren Aronofsky, Christopher Nolan, Ettore Scola, Roman Polański, Luca Guadagnino, Ridley Scott și Martin Scorsese. Printre actorii pe care îi admiră se numără Robert De Niro, Al Pacino, Tom Cruise, Julia Roberts, Adrien Brody, Marcello Mastroianni, Matt Damon și Penélope Cruz.
La sfârșitul interviului, i-am cerut lui Alessio să ne facă un Top 3 al celor mai bune filme din întregul concurs cinematografic, din perspectiva sa.
- The Brutalist
- Ainda estou aqui
- The Order
„Recomand aceste filme tuturor deoarece prezintă scenarii complete, scrise într-un mod foarte detaliat, cu stiluri și alegeri evidente. Vizual, ele demonstrează o regie atentă, în special The Brutalist. Sunt filme care abordează întâmplări reale și au teme puternice. Interpretarea și muzica sunt impecabile”
Cine este Alessio Lupu:
A absolvit Liceul științific „Via Copernico” din Pomezia și în paralel cu studiile liceale, a urmat o formare academică profesională în domeniul cinematografiei, aprofundând actoria, regia și scenografia.
Pasiunea pentru camera de filmat i-a fost insuflată de mic, de tatăl său, un fotograf și videomaker recunoscut și apreciat în comunitatea de români:
„Am fost adesea implicat în videoclipuri, fotografii și proiecte, împreună cu tata, în special printre români, ceea ce mi-a permis să mă familiarizez devreme cu aceste instrumente. Pasiunea mea pentru cinema s-a manifestat brusc, deși în realitate, a fost mereu acolo. Mi-a plăcut întotdeauna să spun povești, să creez scenarii și să lucrez atât în spatele, cât și în fața camerei. Am considerat mereu această lume fascinantă, capabilă să mă completeze”, mărturisește Alessio.
Dorința de a povesti, de a crea, s-a manifestat și în plan literar. La vârsta de 14 ani, tânărul a scris și o carte „Ultima Speranță”, disponibilă pe Amazon, „care a pornit inițial din ideea de a fi transformată într-un scenariu de film”.
