Străin printre străini: Dezbinarea românilor din Italia, piesă de teatru în stilul lui Caragiale

„Dacă-i trădare, trădare să fie, dar s-o știm și noi!”

Ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp pe un grup important al românilor din Italia, are iz de Caragiale. Anchete, acuzații între administratorii grupului, dovezi, întrebări, răspunsuri, block pentru persoanele incomode, un du-te vino de texte publicate, unele cu acuze, altele în apărare, o tragicomedie din care nenea Iancu ar fi scos o piesă pe cinste.

Păcat că nenea Iancu nu are Facebook… Grup cu peste 30.000 de membri împărțiți în două și dezbinați. Și când te gândești că totul a pornit de la un act de binefacere dezinteresat, care, la un moment dat, pare să fi fost o escrocherie. Eu sunt un nimeni și nu pot veni în apărarea niciuneia dintre părți, dar am rămas cu un gust amar văzând cât de fragilă e unitatea românilor de peste hotare. E deajuns un vânt cât de mic ca să dărâme o ditamai coșmelie.

Un grup care părea unit pentru o cauză comună, cea de a-și ajuta semenii aflați la nevoie, s-a dărâmat ca un castel din cărți de joc. Se vorbește de trădare, a fost trădată încrederea oamenilor, a fost trădată credința, dăruirea, dorința de a fi util cuiva ca act benevol și fără scopuri publicitare.

Mă simt trădată în sufletul meu crezând în unitatea românilor de bine. M-am trezit în mijlocul unei furtuni de ură, invidie, răutăți gratuite, frustrări înăbușite mult timp și apărute dintr-o dată într-un vulcan de invective. Am rămas acolo, în grup, ca un simplu spectator, neștiind cui să dau dreptate.

- Continuarea după publicitate -

Și iar îmi vine în minte nenea Iancu, cu al său cetățean turmentat: „Iar acum, eu cu cine votez?”

Autor: Tanța Stroia – Străin printre străini